De Pride-ul trecut am scris un deck tech despre, la momentul respectiv, noul meu deck de Commander: Alesha, Who Smiles at Death, trans-icon din lumea Tarkir. Astfel, m-am gândit că poate anul ăsta de luna Pride aș putea face același lucru. Să fac din asta o mică tradiție personală. Să-i dau o valoare simbolică. Să devină, dacă vrei, o valoare tradițională… pe Tina Trans-Lucidă.

Ceea ce, desigur, demonstrează cât de eficientă sunt la crearea de conținut targetat. Ultra-targetat. Gen, dacă nișa mea era deja limitată la persoane trans și câțiva aliați cu bunăvoință, acum mai adaug și filtrul „jucătorx de Magic”. Sau măcar oameni care știu vag ce e MTG și nu se panichează că ar putea face parte din acronimul LGBMTG+.

Și da, e adevărat că o diagramă Venn între cele două grupuri (trans femmes și jucătorx de Magic) ar avea o intersecție surprinzător de mare (suntem queer, deci avem gusturi bune), dar tot vorbim de o subsecțiune dintr-un grup deja marginal. Așa că, sincer, îți mulțumesc: tu, cititorule magic-queer, ești una dintre cele 5 persoane – 6, dacă-mi număr și browserul în modul incognito, pe care-l folosesc să verific dacă e totul OK pe partea vizuală în articol – care ajunge aici. Te apreciez.

Articolul Alesha, Traaa (Ghid Deck MTG Commander) l-am folosit și ca să vorbesc despre cum poate fi făcută reprezentarea identităților trans într-un mod respectuos (și să-mi fac coming out-ul față de playgroup-ul meu), astfel o să folosesc aceste rânduri ca să vorbesc despre o altă mică „obsesie” de-a mea. OK, obsesie probabil e foarte mult spus. E mai mult o curiozitate, un interes de-al meu. De mică am avut o afinitate specifică pentru îngeri.

Când am auzit prima oară de arhanghelul Mihail și înfrângerea dragonului, adică a lui Satana însuși, mi-am pus imediat întrebarea: de ce nu e toată Biblia așa? Uau, ce banger ar fi putut să fie! Imaginează-ți biblia scrisă de Brandon Sanderson. Știu, prima blasfemie zisă. Închide ochii cât citești aceste rânduri dacă te-a deranjat, pentru că vor mai urma și altele.

Poate că nu știam atunci, dar cred că întotdeauna mi-au plăcut îngerii pentru că erau… altfel. Frumoși, înarmați, ambigui, imposibil de încadrat în norme umane.

Reprezentările lor în artă, literatură și religie subliniază ambiguitatea și fluiditatea lor. Și cred că ar fi interesant să leg această idee de experiența queer, de a sfida granițele și normele impuse.

Îngerii sunt ființe adesea descrise ca transcendente, non-binare și având o existență dincolo de înțelegerea umană, ceea ce, dacă mă-ntrebi pe mine, le face un simbol puternic pentru – atenție, vine a doua blasfemie – queerness.

Și da, dacă ai ajuns până aici, tot un deck tech MTG urmează. Promit. Aproape. Mai dă-mi vreo 2 capitole și ajung și acolo.

Îngeri și Queerness

Îngerii mereu au ocupat un spațiu ciudat între familiar și inefabil. Sunt prezenți peste tot – pictați cu aripi albe și fețe serene prin biserici, transformați în eroi în fantasy-uri, ba chiar și în NPC-uri suspect de enigmatice în jocuri video. Dar dacă scuturăm un pic kitschul de pe reprezentările populare, rămâne ceva mult mai straniu în urmă și, sincer, mult mai queer.

Biblia însăși (aceeași care ne-a dat Sodoma, dar și pe Satana-dragonul – so fucking badass – lui Mihail) descrie îngerii ca ființe… greu de privit. Uneori cu multiple perechi de aripi, uneori cu ochi peste tot, uneori sub formă de roți de foc. Și totuși, au o frumusețe asociată cu lumina și gloria – dar nu o frumusețe umană. Sunt un altceva, o formă de existență care scapă normelor stricte: nu sunt bărbați sau femei, nu au corpuri recognoscibile și nici măcar nu par să funcționeze după logica „lumii materiale”.

Pentru o persoană queer, în special o persoană trans, ideea de a trăi în afara categoriilor impuse nu este doar teoretică. Este o experiență zilnică. De a te lovi de gen, normă, convenție și a spune „nu, mulțumesc”. Sau a spune „da, dar altfel”. Îngerii – ca arhetip – au fost întotdeauna despre „altfel”. Ei sunt queer nu pentru că ar fi explicit LGBTQ+ în vreun text religios (spoiler pentru biblie: nu sunt), ci pentru că sunt niște ființe care transcend granițele, care sfidează binaritatea și care ocupă un loc intermediar. Nici sus, nici jos. Nici pământ, nici cer. Nici bine, nici rău, de multe ori.

Și atunci stau și mă întreb: cum să nu le iubesc?

În artă, sunt pictați adesea cu trăsături androgine. În literatură, își schimbă forma. În jocuri, sunt ambivalenți, protectori și războinici deopotrivă. Și de fiecare dată când apar, sunt… altceva. De multe ori mai frumoși decât e „normal”, mai strălucitori decât ar trebui să fie. Și în mod clar, mult mai greu de clasificat decât confortul binar cu care am fost crescuți.

Așa că da – îngerii sunt queer. Poate nu în sensul clasic de identitate sexuală sau de gen, dar cu siguranță în sensul de a sfida normele, de a ocupa o poziție liminală și de a reaminti celor din jur că lumea e mai vastă și mai ciudată decât îndrăznim să o credem.

Am pierdut numărul posibilelor blasfemii pe care le-am făcut, dar prefă-te că ești un psihoterapeut care mă întreabă de copilărie, pentru că după aia s-ar putea să aibe mai mult sens ce înseamnă acest topic pentru mine și de ce am această afinitate.

„Ce întrebare bună! Păi, în copilărie cred că…”
(thanks for playing along <3)

Îngerii ca proiecție queer într-o lume care nu voia să mă vadă

Mă uit în urmă și realizez că poate îngerii au fost, pentru mine, una dintre primele forme prin care am putut să mă gândesc – foarte vag, foarte indirect – la propria mea existență queer. Ca un copil foarte închis în mine, gen super-deeply closeted, cu straturi de protecție emoțională cât (și ca) o ceapă cosmică, n-aveam nici vocabularul, nici spațiul să pun întrebări reale despre ce simțeam. Dar aveam îngeri.

Pentru că îngerii erau… permiși. Ba chiar încurajați. Erau parte dintr-un cadru religios, și deci – prin definiție – de bine. Ființe de lumină, iubite de Dumnezeu și de oameni deopotrivă, înzestrate cu frumusețe, forță și mister. Nu zic că mă vedeam ca pe un înger (ar fi fost cam mult chiar și pentru mine), dar simțeam că poveștile și imaginile lor reflectă ceva din mine. Din interiorul meu. Din ciudățeniile mele.

Erau ființe care nu aparțineau nici unei lumi în totalitate. Nici oameni, nici zei. Nici de un gen clar, nici complet fără gen. În același timp, nu erau izolați sau marginalizați – dimpotrivă: aveau un rol central în planul divin. Erau trimiși, mesageri, luptători ai luminii și ai binelui (binele în cazul ăsta fiind doleanțele Domnului). Iar într-un peisaj sufocant de norme și așteptări, îngerii mi-au oferit o fereastră imaginară în care „altfelul” era nu doar acceptat, ci onorat.

Aveau frumusețea aia ambiguă care nu trebuia justificată. O existență care nu era definită de reguli omenești. Și o conexiune directă cu sacralitatea, cu ceva dincolo de lumea vizibilă. Și poate, fără să fiu conștientă, proiecția asta m-a ajutat să nu mă pierd. Să-mi spun că poate există, undeva, un mod de a fi diferit (se poate acum citi ca și queer, deși pe vremea respectivă conceptul nu exista pentru mine) care să nu fie legat doar de frică, de rușine sau de respingere. Ci de lumină, de acceptare, chiar de reverență.

Acum, privind înapoi cu ochii unei adulte queer (care între timp și-a făcut coming out-ul, a început tranziția, a făcut terapie, a avut perioade cu câte trei crize existențiale pe săptămână și a trecut prin rebranding-uri spirituale), îngerii încă mă fascinează. Dar nu mai sunt neapărat refugiul acela inconștient, ci mai degrabă o oglindă. Una în care văd limpede cât de mult din imaginarul religios poate fi reinterpretat – și revendicat – printr-o lentilă queer.

Văd în ei aceleași calități care m-au atras de copil: ambiguitatea, puterea, frumusețea ieșită din tipare. Dar acum le văd și ca simboluri ale rezistenței împotriva normalizării forțate. Ca entități care refuză să fie încadrate strict în binar, în ierarhii simple, în „ce e corect”. Și da, poate sună a a n-a blasfemie, dar e una asumată: îngerii mi se par metafore divine pentru identitățile queer.

Faptul că sunt adesea descriși în moduri contradictorii – ființe terifiante dar pline de iubire, cu aripi dar și ochi în palme, cu un gen neclar dar o funcție sacră – doar întărește asta. Sunt o dovadă că nu tot ce e „de neînțeles” e și greșit. Ba chiar dimpotrivă.

Când îngerii vin cu +1/+1 counters
^{(capitolul cu deck tech-ul în sine)}

Azi, nu mai caut în îngeri o validare mistică a identității mele. Dar îmi place să cred că am ajuns la o pace cu ei.

Ți-am promis că ajung și la deck-tech: poate nu sunt neapărat mesageri divini ai unei iubiri absolute, dar în Magic: The Gathering sunt totuși creaturi 4/4 cu flying și de obicei cu vigilance și/sau lifelink, și sincer, that’s close enough.

Așa că, pentru Pride-ul ăsta, scriu despre ei, nu pentu că i-am văzut într-o viziune religioasă, ci pentru că e Commander deck-ul meu cel mai blinged out. De fapt, e deck-ul meu go-to, la care apelez mereu când nu sunt sigură ce vreau să joc, sunt mai obosită și vreau să pilotez ceva mai simpluț, sau pur și simplu am chef să mă uit la poze drăguțe.

Cu Giada, Font of Hope în fruntea lor – o mică îngerașă super-potențată care transformă fiecare nouă creatură cu aripi în oportunitate de scaling agresiv. Acest deck este, dacă-mi permiți, o liturghie în mono-white pentru toți copiii queer care s-au simțit vreodată altfel și au visat să zboare.

Da, numele deck-ului este Giada, Wingdings, pentru că Giada e the FONT of hope, iar Wingdings este un font care nu doar că are „Wing” în denumire, ci este și la fel de criptic și incomprehensibil precum îngerii biblically-accurate – un limbaj secret pentru cei care au curajul să-l citească, să-l înfrunte.

Deckul e simplu la bază, e un deck de tip kindred: jucăm îngeri. Mulți. Mari. Frumoși. Scumpi. Dar Giada rezolvă costul măcar parțial. Apoi îi facem și mai mari. Și când toată lumea stă liniștită că „mono-white n-are draw”, folosim Luminarch Ascension, Court of Grace, Firemane Commando și altele pentru a ține pasul sau a domina pur și simplu cerul cu o armată radiantă de creaturi care arată ca niște ilustrații de pe vitralii – dar care dau și câte 100 damage pe tură adversarilor.

Ramp & Accelerație

Mono-white și ramp-ul au avut o relație tensionată, cam cum am avut eu cu Dumnezeu în adolescență: complicată, unilaterală și presărată cu întrebări de genul „de ce nu mă iubești suficient încât să mă lași să fiu fericit?” și „dacă, de fapt, eu te-am creat pe tine?” – Da, obișnuiam să fiu edgelord. Acum am evoluat. Sunt edge-lady. Glumesc, sunt o drăguță… când nu beau sângele dușmanilor mei, dintr-o cupă făcută dintr-un craniu, stând pe un tron de oase, citând din Nietzsche.

Oricum, mult mai târziu în viața mea, a apărut Giada, Font of Hope – mana dork cu aripi, speranță în ochi și +1/+1 counters în buzunarul inimii. (Doamne, ce poiată sunt!)

Piese esențiale de ramp:

Giada, Font of Hope – Comandanta noastră! Ai acces la ea din start. Accelerează fiecare înger jucat, oferă scaling cu +1/+1. Practic e un mana-dork cu evlavie. De asemenea, e un magnet pentru Fatal Push-urile adversarilor.

Pearl Medallion – Clasicul „white spell discount”. E ca și cum ai avea abonament la transportul în comun al Raiului (RATR).

Urza’s Incubator – Reduce costurile pentru toate creaturile din tribul ales (a.k.a. The Flying Queer Elite). Card de fidelitate la magazinul pentru serafimi și valkyrie. Nu băga de seamă că Urza a folosit acest incubator pentru a creea copii soldați, aplicând principii din eugentică.

Herald’s Horn – Îngeri mai ieftini și o șansă la card advantage. Discount & drama, combinația ideală pentru o jucătoare ca mine. Asta dacă îmi amintesc de trigger pe upkeep (de obicei nu).

Smothering Tithe – Dacă adversarul tău plătește cele 2 mana, înseamnă că e queerphobic. Meriți cele 14 Treasures pe care le vei produce când jucătorii de albastru încep să tragă cărți.

Sword of the Animist, Sword of Heart and Home & Dowsing Dagger – Uneori trebuie să furi value cu amenințarea sabiei sau să transformi niște plante decorative în Valea Pierdută. Este ce este.

Land Tax – Pentru când realitatea economică a mono-white-ului îți amintește de piața imobiliară. Recuperare compensatorie, dar cu Plains.

Nykthos, Shrine to Nyx – Devine busted foarte repede, pentru că îngerii au devotion de parcă au crescut în corul bisericii. Stai… comparația asta funcționează în context?

Ramp-ul în acest deck e un amestec de viteză divină, optimizare cinică și un pic de catholic guilt. Dar funcționează (câteodată). Și când funcționează, e ca o canonizare în tura a 4-a, urmată de un Avacyn pe tura a 5-a și de o mână de oameni care scot sunete de exasperare.

Card Draw & Advantage

Pentru că uneori, chiar și o armată de îngeri are nevoie de un plan B. Sau C. Sau o tutoriță* foarte determinată.

Dacă ai jucat mono-white, știi cum e: vrei să tragi cărți, dar tot ce găsești sunt plains și judecată divină. E ca și cum ai încerca să primești afecțiune emoțională din partea unei mătuși conservatoare: posibil, dar o să coste.

Totuși, în deckul ăsta, nu ne bazăm doar pe mila adversarului sau pe miracole, ci avem câteva unelte solide de card advantage, mai ales că mulți îngeri sunt deja value on wings.

Sursele divine și semi-vine de card draw numără:

Esper Sentinel – Pasiv-agresiv, low mana, adorabil. Îți aduce cărți și îți judecă subtil adversarii. Nu e numit „Rhystic Buddy” de pomană de către comunitate.

Folk Hero – Joci o creatură care împărtășește tipul cu comandanta și tragi carte? Girl, that’s synergy. Dacă Giada ar avea un jurnal, ăsta ar fi titlul fiecărui entry. O agendă în care să-și treacă fiecare pățanie. O agendă transcendentală, dacă vrei. S-au scris și cântece despre ea: „Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, mă simt tot mai legat de tine”. (Explicația glumei: Emeric Imre care cântă Nebun de alb este folkist. Melodia e un șlagăr folk. Cartea e Folk Hero… Okay, lasă.)

Firemane Commando – Incentivizezi adversarii să se atace între ei, să te lase pe tine în pace și tragi cărți. Femeile chiar știu să facă totul. Dacă îngerii aveau sindicat, Firemane era în comitetul executiv.

Herald’s Horn – L-am mai menționat la ramp, dar aici vine cu o mențiune specială: acel „you may reveal a creature” de la upkeep e speranță pură (YuGi crezând în inima cărților). Sau uitare pură, depinde dacă ții minte trigger-ul. Scazi prețul, tragi cărți, uiți de trigger– trifecta clasică.

Court of Grace – Devii monarh (yas, queen!), ceea ce e perfect în ton cu Pride-ul. Tragi o carte la end step și, dacă ai noroc, invoci o întreagă dinastie angelică. Nu-i rău pentru un enchantment de patru mana. De obicei, ai deja câțiva îngeri mai măricei pe tablă, așa că lumea te întreabă dacă pot să te atace pentru coroană. Și tu te uiți superioară la ei, spunând „nu”. Apoi vine un boardwipe, îți pică fața odată cu toată superioritatea, dar hei, ai fost pentru un moment that bitch.

Sevinne’s Reclamation – Nu e draw, dar e value pur. Îți aduce înapoi ce-ai pierdut, adică exact ce speram toți de la prima iubire. Sau de la white recursion în general. Aduce și land-uri, btw. La bază e Ramp în alb!

Throne of Eldraine – Ramp în tura 5 (yeah, baby!) și posibilatea să tragi 2 cărți la 3 mana. Decent. Plus când o castez poți să spui: „Joc un Throne of Eldraine… da, tot setul”, pentru puncte bonus de umor.

Land Tax + Archaeomancer’s Map – Card advantage… în sensul alb al cuvântului. Când viața îți dă prea puține terenuri, fă-ți un deck care îți aduce trei Plains în fiecare tură. Adică o formă de self-care.
Aceste cărți sunt și motivul pentru care deck-ul are Fetch Lands, Karoo și Guildless Commons, dar și Crucible of Worlds.

În concluzie: chiar dacă mono-white n-are acces la Ancestral Recall, poți obține destul de mult value dacă-ți alegi cu grijă îngerii și înveți să tragi cărți în stilul tău: cu eleganță, încăpățânare și o ușoară judecată morală a tuturor de la masă.

Protecție

Fiindcă uneori, să fii iubită de Dumnezeu nu e suficient, ai nevoie și de Teferi’s Protection.

Când joci un deck kindred (fostul tribal) plin cu ființe mari, scumpe și vizibil queer-coded, e evident că toată lumea va încerca să ți le distrugă. Ceea ce e cumva și o metaforă pentru viața trans, dar ne vom concentra pe Magic deocamdată.

În acest deck, protecția e un must (în engleză, nu strugurii care abia încep să fermenteze). Nu doar pentru că îngerii tăi sunt scumpi, dar și pentru că mono-white chiar excelează la protejat lucruri. Doar că nu neapărat drepturi reproductive – a, scuze, mă gândeam la white supremacists. Altă facțiune.

Printre scuturile cerești și miracolele defensive se regăsesc:

Teferi’s Protection – Instant iconic. Devii temporar invincibilă, invizibilă, de neatins. Este echivalentul magic al unei retrageri strategice într-un puf de glitter. Plus, e foarte în temă cu „să dispar brusc când lumea devine periculoasă pentru mine.”

Clever Concealment – Plătești cu Convoke și îți faci board-ul „invizibil”. Dacă o folosești corect, seamănă cu acel moment din filmele SF când nava mamă devine invizibilă și adversarii întreabă „unde a plecat toată flota?!” ca mai apoi să apară în spatele lor.

Avacyn, Angel of Hope – Toată echipa devine indestructibilă. Dacă Teferi e o ieșire de urgență, Avacyn e o catedrală anti-nucleară zburătoare. (Foarte mare păcat că există Farewell. De asemenea, am un prieten care e dispus să-ți vândă un Avacyn, original printing și foil, dacă vrei. – M., prego! Dai un pahar de rosé data viitoare când ne vedem.)

Serra Paragon – Ok, nu e protecție directă, dar îți dă a doua șansă pentru permanentele mici care s-au dus prea repede. Un fel de „girl, I got you” în formă de flying 3/4. Card advantage cât timp ai graveyard well-stocked.

Angel of Indemnity – La fel ca Serra Paragon, oferă recursivitate din graveyard. Abilitatea de Encore poate fi backbreaking dacă s-au tot dat boardwipe-uri ca răspuns la board-ul tău. Plus, este Îngerul Indemnizației… Scuze, dar pe mine mă face că râd. Abia aștept printarea unui Archangel of Tax Returns.

Sanctuary Warden – Vine cu scuturi, vine cu draw, vine cu atitudine. Este literalmente îngerul păzitor, doar că cu o energie de CEO care ți-a oferit internship-ul vieții.

Lightning Greaves / Commander’s Plate – Pantofi rapizi, echipament de protecție, fashion… știm cu toții că Giada merită o ținută completă. Mai ales când toată lumea are removal la îndemână. Fucking Fatal Push.

Homeward Path – Pentru că joci îngeri awesome o să vezi că toate efectele de furat permanente vor targeta creaturile tale. Homeward Path le ajută să-și găsească drumul înapoi.

Plaza of Heroes / Sevinne’s Reclamation / Eiganjo – Micile interacțiuni care țin lucrurile în viață. Reprezintă „supporting cast”-ul care nu iese în evidență, dar face totul să meargă. Shout-out pentru aliatx.

În conlcuzie: Protecția, în acest deck, nu e doar un mecanism. E un act de rezistență. De supraviețuire. Și, da, uneori și un flex. Când adversarii încep să joace board wipes cu ochii pe tine, e momentul să te ascunzi în lumină și să le arăți că îngerii nu se tem de nimic… în afară de un conterspell bine plasat.

Removal & Interaction

Mono-white e una dintre culorile cele mai dotate când vine vorba de exilare, distrugere, tăcere și pedeapsă, adică tot ce se potrivește unui deck condus de figuri divine cu un simț moral ușor inflexibil. Aici, însă, încercăm să o facem queer, eficient și, pe cât posibil, cu puțin stil.

Printre eliminări celeste și intervenții divine:

Swords to Plowshares – Clasicul. Îți exiliezi inamicul și, în schimb, le dai viață. Queer diplomacy, dacă mă întrebi pe mine: te las să respiri, chiar îți fac viața mai bună, dar tot ieși de pe battlefield.

Path to Exile – Tot exil, dar le dai un land. Uneori, trebuie să lași adversarul să se simtă mai bine în timp ce-l anulezi complet. Gaslight. Gatekeep. Exile.

Generous Gift / Get Lost / Stroke of Midnight / Excise the Imperfect – Ce au în comun? Dau cu exil/distrugere și oferă ceva în schimb (3/3 elefant, map token, etc). Adică o formă foarte albă de „mergi la colț, dar îți ofer un snack”.
Nota de flavor: e ceva ironic în faptul că distrugi o ființă gigantică amenințătoare (Koma?) cu un elefant de hârtie magică. Și funcționează atât de bine.

Winds of Abandon – Pentru când trebuie să faci un mass exile, dar vrei totuși să le dai adversarilor un pic de speranță. Sau pentru când un board full de Tokens o ia razna. Cu overload, e o mică apocalipsă, dar poate fi folosit și ca targeted removal când chiar e nevoie. Iubesc cartea asta.

Bovine Intervention – Cea mai camp carte de removal pe care ai putea să o joci. Este o bovină cerească care cade din cer și distruge un permanent. Nu e nevoie de mai multe explicații. Poate doar: Bovine rights are angel rights.

Ondu Inversion – Wrath. Board wipe, sau land când n-ai chef să devii prea violentă.

În concluzie: Interaction-ul tău nu e doar despre a distruge, e despre a corecta cursul lumii. Fie că exiliezi un Eldrazi, distrugi un planeswalker dubios sau transformi un dragon în elefant, faci totul cu o energie de justiție cerească și o doză de sarcasm queer. Pentru că da: îngerii tăi sunt frumoși, dar pot și să dea cu Judgment când trebuie.

Win Conditions

Călătoria contează, dar uneori ai nevoie și de o înălțare spectaculoasă spre victorie, pentru că jocurile trebuie să se termine.

Într-un deck de îngeri mono-white, victoria nu vine brusc. Ea plutește spre tine, treptat, cu fiecare creatură zburătoare pe care o pui pe board și cu fiecare buff care transformă „4/4 cu flying” în „cât ai zis că e viața ta?”.

Aici nu jucăm combo-uri rapide sau loop-uri infinite. Jucăm prezență, presiune aeriană, și valorificarea lentă a superiorității divine, până când masa cedează sub greutatea aripilor.

Printre condițiile reale, dar stilate, de câștig avem:

Giada, Font of Hope + orice alți îngeri – Scaling continuu, fiecare intrare pe battlefield devine un mini-event. La un moment dat, toată armata e +10/+10(+) cu evasion și un plan de instaurare a păcii eterne – all-player removal.

Luminarch Ascension – Una dintre cele mai bune cărți din deck. Odată ce-ai devenit „that girl” care nu ia damage 4 ture, începi să scoți 4/4 flying tokens like it’s 2010 Zendikar. O alegere corectă și înfricoșătoare. Sincer, dacă nu se răspunde la Luminarch Ascension, value-ul dat de enchantment-ul ăsta e de multe ori insurmontabil.

Archangel of Thune – Sfat: „combo” cu activări multiple (ex: Bishop of Wings, Righteous Valkyrie, Serra Ascendant) și privește cum echipa devine literal gods.

Serra Ascendant – Uneori câștigi doar pentru că ai avut noroc în tura 1. „Joc un plains, tap, joc un 6/6 cu Flying și Lifelink”. Sigur, de ce nu? Sunt vremuri grele și unii joacă combo.

Avacyn, Angel of Hope – Când vine pe board, e deja o condiție de câștig. Între indestructibil, body enorm, și abilitatea de a crea paranoia pe la toate mesele, uneori nici n-ai nevoie să ataci.

Righteous Valkyrie – Când life totalul tău ajunge peste 47 (și se întâmplă des), tot board-ul primește +2/+2. Este o explozie de damage care poate transforma un atac care altfel ar fi fost banal într-o exorcizare în masă. Un trio special merită menționat aici: Righteous Valkyrie, Resplendent Angel și, dacă e prin preajmă, Bishop of Wings. Această sinergie e atât de iconică, încât a fost (este?) backbone pentru Selesnya Angels în Pioneer (da este singurul meu deck de Pioneer din colecție – nu mă întreba câte copii de Giada am în casă, pentru că răspunsul dă înspre absurd).

Lyra Dawnbringer, Serra’s Emissary, Battle Angels of Tyr – Creaturi puternice cu flying, lifelink, evasion și uneori card draw/advantage. De multe ori, simplul fapt că rămân în viață 1-2 ture îți oferă un snowball de neoprit. Înainte de printarea Giadei, Lyra era comandanta acestui deck. Deck-ul era mult mai slab dar în 99 Lyra în continuare e o amenințare.

Helm of the Host – Equip pe Giada, Serra Paragon, sau Battle Angels of Tyr, sincer, orice înger ai pe board. Nu doar că multiplici exponențial valoarea în fiecare tură, dar fiecare tură devine o procesiune angelică.

Akroma’s Will – Jocul nu se câștigă. Jocul se încheie brusc. Tot board-ul tău primește double strike, flying, vigilance, protection de toate. Ai 3 îngeri? Devine letal pentru un jucător. Ai 7? Devine istorie.

În concluzie: Victoria în acest deck e un cumul de putere estetică, perseverență strategică și un pic de noroc divin. Nu trișezi, nu scurtezi procesul. Doar îți întinzi aripile și cucerești cerul cu demnitate, lifelink și un zâmbet superior pe buze. „Aggro wins a commander game!”

Spice Queer & Flavor Iconic

Pentru că uneori joci un înger nu pentru sinergie… ci pentru că te-ai văzut în el/ea. Sau ai vrut să fii el/ea. Sau ai avut un crush pe el/ea. Și toate sunt motive valide.

Fiecare deck construit cu grijă devine, la un moment dat, autobiografic. Iar când joci un kindred angelic și ești o persoană trans queer cu o (scurtă dar intensă) istorie de introspecție teologică, desigur că alegi unele cărți pentru că îți vorbesc. Pentru că sunt camp. Pentru că sunt iconic. Pentru că arată ca o reclamă Dior, dar cu sabie în mână.

Aceasta este secțiunea cărților care poate nu sunt strict necesare, dar sunt inevitabile.

Serra’s Emissary – „Creatures can’t deal damage to you” (bine alegi tu de la ce tip de carte ai protecție) este o abilitate, dar și un statement: „Nu mă atinge, sunt protejată de lumină și stil”. Serra e legendă, dar Emissary e mood.

Youthful Valkyrie – Pentru că vrem să vedem îngeri tineri, queer și puternici crescând la fiecare „angel enters”. Este literalmente o poveste despre pubertate, dar cu aripi.

Guide of Souls – Cine n-a vrut să aibă persoana aia care te încurajează în fiecare tură? Exact.

Esper Sentinel – Ziceam despre Sentinelă în secțiunea de card-draw: „pasiv-agresiv, low mana, adorabil. Îți aduce cărți și îți judecă subtil adversarii”. E practic o fată trans sarcastică la o masă de băieți cishet care castează spells având impresia că pot juca fără să plătească taxele divine. Amatori…

Firemane Commando – Sincer, dacă ai crescut uitându-te la Charlie’s Angels și ai crezut că sunt queer icons, Firemane vine și zice: „Hold my flaming sword”.

Bruna, the Fading Light + Gisela, the Broken Blade – Împreună pot fuziona în Brisela, Voice of Nightmares, o creatură atât de mare și puternică și înficoșătoare. Prezența acestor două surori are o energie de fanfic gotic queer ce nu poate fi ignorată. Body horror în deck-ul meu de îngeri? Da, te rog!

Steel Seraph – E un înger robot care îți oferă keyword-uri la alegere în fiecare tură. Este un selector de identitate pentru combat. Gender: „Flying + Vigilance today”. Plus robo-înger? Oh, doamne, camp-ul mă face să tremur.

Akroma’s Will – Chiar dacă nu ai Akroma în deck, Will-ul ei rămâne. Așa cum și în noi rămâne o parte din fiecare femeie puternică, ambiguă și supranatural de competentă pe care am cunoscut-o și care am fi vrut să fim/devenim.

În concluzie: Deckul ăsta e competitiv-ish. Poate câștiga (mai ales dacă ai Luminarch Ascension în mâna de deschidere) . Dar ce face cu adevărat e să exprime. E o elegie pentru îngeri și identitate. E o piesă de artă despre lumină, protecție, transformare. Și uneori e doar un vibe. Așa cum orice deck queer ar trebui să fie.

Lipsesc din deck…

Și da, Akroma lipsește din deck, deși e o carte iconică în istoria Magic. La fel, lipsește și Serra, planeswalker-ul care a adus la viață o lume întreagă populată de îngeri creați de ea. Din păcate nu oferă destulă valoare pentru cum a evoluat gameplay-ul Commander. Baneslayer Angel, care pentru o perioadă a dominat jocul nu are nici ea loc.

De fapt, cartea mea preferată din MTG este Reya Dawnbringer, un înger, care după cum se poate observa nu este în deck. Deși iubesc totul la cartea asta, este mult prea slow pentru meta-ul curent.

A și evident Serra Angel, cartea pe care se bazează ilustrația făcută de Lisande, primul înger din joc și creatură iconică pentru începutul Magic-ului lipsește, deoarece sunt atât de multe opțiuni care oferă mai mult value.

(Apropo, e o experiență ireală – surreal, de-a dreptul – să mă văd reprezentată ca însăși Serra Angel. Imaginează-ți ce înseamnă, pentru o fetiță trans care s-a simțit ani de zile ca o greșeală în propriu-i corp, să se regăsească, fie și pentru o clipă, măcar vizual, în imaginea unei ființe de lumină, frumoasă, puternică, respectată. Un simbol nu doar în religie, ci și în MTG. E mai mult decât o ilustrație. E o reparație minusculă, dar profundă. Mulțumesc Lia!)

Sunt atât de multe cărți (în special îngeri, evident) pe care le-aș adăuga. Dar regula de 100 de cărți în deck există tocmai pentru a nu mă lăsa de mine să merg cu un deck de 250 de cărți double-sleeved la commander night.

Deck-ul a trecut prin multe iterații și update-uri și cum spuneam, este deck-ul meu cel mai blinged-out, de-a lungul timpului căutând versiuni foil, full art, sau cu artwork alternativ. Mai bine nu vorbim despre cât ar costa să-ți faci deck-ul în forma asta, acum. Oricum, uite un LINK la lista completă pe Archidekt dacă vrei și tu să domini cerurile, până castează cineva un Farewell.

Power ranking

E un șapte. A, stai că s-a schimbat sistemul de clasare a deck-urilor. Ups, nu mai sunt toate deck-urile 7 acum. Adevărul e că e un deck slow, ușor de contracarat (boardwipe-urile sunt coșmarul meu când joc Giada, Wingdings), dar dacă e lăsat în pace și disruption-ul e minim, poate snowball-ui foarte repede.

Archidekt estimează că deck-ul este un Upgraded deck, bracket 3, după noile „reguli” WotC și eu sunt de acord. Detaliile „tehnice”:

Estimated Commander Bracket Details: Bracket 3 – Upgraded
Beyond the strength of the average precon deck.
Up to three Game Changers:
– Enlightened Tutor,
– Smothering Tithe,
– Teferi’s Protection.
You have 2 non-land tutor card(s) in your deck:
– Enlightened Tutor,
– Stoneforge Mystic.
No mass land denial;
No chaining extra turns.

Încheiere: Fiecare înger are o aripă queer
sau 13… și între 42 și 420 de ochi… în flăcări

Astfel, pentru mine, e un deck despre estetică, dar și despre reziliență. Pentru că dacă tot e Pride, să ne amintim că să exiști ca persoană queer e adesea un act politic. Și uneori, e și un act de răzbunare poetică: să joci un kindred care întruchipează frumusețea divină într-un mod care sfidează rigurozitatea normelor, și să-l folosești ca să câștigi.

Poate că am început acest articol vorbind despre îngeri ca reprezentare a queerness-ului: ființe care sfidează categoriile umane, care sunt simultan frumoase și înfricoșătoare, ambigue și puternice, iubite de divinitate și temute de muritori. Dar ceea ce am descoperit, pe parcursul scrierii acestui text, e că îngerii nu sunt doar metafore. Sunt oglinzi.

În copilărie, când eram prea ascunsă ca să-mi pot pune întrebări reale despre identitate, îngerii mi-au oferit o cale de evadare și visare. O formă de existență „altfel”, dar înălțată. O validare tăcută, venită dintr-un tărâm considerat „sfânt”.

Astăzi, îngerii mei sunt bucăți de carton, rare și mitice din booster packs, creaturi legendare dintr-un joc pe care îl iubesc, dar și avataruri ale unor părți din mine. Piese dintr-un deck care e competitiv-ish – dar asta contează mai puțin, pentru că este – însă 100% confesional. Fiecare carte are un loc aici nu doar pentru ce face în joc, ci și pentru ce-mi amintește. Despre dorință. Despre lumină. Despre reziliență. Despre camp. Despre mine.

Așa că da, poate că nu o să câștig toate meciurile cu acest deck. Dar o să le joc cu încredere, cu glitter și cu lifelink, știind că fiecare atac e și o declarație:
sunt aici, sunt queer, am flying și vigilance, și nu mă mai exilează nimeni.

Mulțumesc că ai citit. Ne vedem în tura 9, când castez Avacyn. 💫

🌈 Happy Pride, everyone! 🏳️‍⚧️ 🏳️‍🌈