Sper că dacă seria asta a livrat măcar un punct clar, să fie ăsta: fascismul nu se topește în eter așa cum dispare pop-up-ul ăla dubios de pe site-ul ziarului tău local care promite +7 cm în 24 de ore – eventual, după ce ai apăsat de 3 ori pe X. Nu. Se comportă mai degrabă ca o tăietură neglijată – la început arată OK, dar apoi se infectează, și cât clipești devine septicemie socială. Iar când febra urcă la 40°C, s-ar putea să fie deja momentul la care doctorul la care „ai fugit repede” oftează și murmură „era mai simplu dacă veneați ieri…”.

Apărarea anti-fascistă nu e genul de chestie pe care o bifezi o dată la cinci ani, cu ștampila, apoi selfie-ul cu stickerul Votat și hashtagul #MiAmFacutDatoria. Nu, fascismul e ca un mucegai care crește în colțurile întunecate ale unei case neîngrijite: începe mic, poate chiar invizibil, se hrănește cu umezeala nepăsării și se extinde rapid.

Dacă nu-l cureți constant – traducere: dacă nu-i confrunți glumele „nevinovate”, teoriile „moderate”, meme-urile cu „doar pun niște întrebări, bro” – mucegaiul îți ia casa pe numele său, îți schimbă yala și începe să-ți factureze chirie.

Și partea cu adevărat enervantă? O face zâmbind algoritmic: îți servește reclame despre „adevărurile interzise”, „ierarhii naturale”, și toată paleta de țapi ispășitori la modă. Azi sunt persoanele trans, mâine ONG-urile „soroșiste”, poimâine pisicile negre și Netflixul globalist. În schema lor, întotdeauna există „ceilalți” care trebuie reduși la tăcere ca să fim noi, restul, „mântuiți”. Evident, singurul lucru mântuit în povestea asta e egoul lor deformat – și, eventual, dar invariabil, contul lor bancar.

No rest for the queers

Când dai peste slogane legionare, postări cu „curățarea neamului” sau afișe cu Zelea Codreanu lângă emoji-ul cu inimioară, nu scrola resemnat.

• Fă screenshot-ul – înainte să dispară sub valul de editări sau conturi șterse.
• Salvează linkul – există servicii de arhivare gratis (Wayback, archive.today) care păstrează pagina chiar dacă autorul apasă „delete”.
• Notează contextul – grupul, data, comentariile-cheie. Cu cât dosarul e mai complet, cu atât cresc șansele ca autoritățile să reacționeze.

Apoi trimite totul la CNCD, la poliție (Secția pentru combaterea criminalității informatice) sau, când e vorba de simboluri naziste/legionare, direct la Parchet. Da, birocrația e ca un thriller low-budget, B-movie, nici măcar unul „so bad it’s good”, dar fascismul se bazează pe inacțiunea ta: dacă nimeni nu raportează, mesajul care se transmite e că „se poate”. În momentul în care 4–5 persoane depun sesizări, apare un dosar, un procuror trebuie să ia în mână hârtiile – iar anonimii în cămăși verzi încep brusc să descopere butonul de „private”.

Ai în spate OUG 31/2002 (legea care pedepsește fascismul & simbolurile naziste): Link

„Ok, am capturat ecranul. ȘI-ACUM CE FAC CU EL?”

un ghid scurt & practic de la Tina

Situația	Cui trimiți	Cum iei legătura (rapid)	Ce atașezi
Discurs de ură general (rasism, sexism, homofobie, xenofobie)	CNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării	• formular online: cncd.ro/petitii • e-mail: support@cncd.ro • Tel: 021 312.65.78; 021 312.65.79;	• screenshot • link arhivat (archive.today / Wayback) • 2-3 fraze de context („postare publică, data, grup/cont”)
Simboluri naziste / legionare, negarea Holocaustului	Parchetul de pe lângă Înalta Curte (Secția de Urmărire Penală)	• e-mail: sesizare@mpublic.ro • Tel: 021 319.38.33; 021 319.38.56	Idem + indică art. 6 OUG 31/2002 (interzicerea fascismului)
Îndemnuri la violență, planuri, doxing, „du-te și dă-i foc”	Poliția Română – CyberCrime	• e-mail: cybercrime@politiaromana.ro • Tel (non-stop): 021 208.25.25 • urgent? 112	• capturi + link • explica pe scurt ce risc concret vezi („se face apel la violență”)
Extremism online organizat / propaganda rusă coordonată	DIICOT – Structura Antitero / Criminalitate informatică	• e-mail: contact@diicot.ro	• thread complet, conturi implicate, traduceri dacă e în rusă

Quick tips:
• pune screenshot-ul într-un doc PDF (imagini + linkuri) – instituțiile adoră PDF-ul.
• folosește archive.today sau web.archive.org înainte să dai report pe platformă – dacă postarea dispare, încă ai dovada.
• dacă nu vrei să-ți apară numele complet: sesizarea anonimă e legală, doar că autoritățile îți pot cere date de contact ca să confirme detaliile.

„Dar ăștia chiar răspund?”

• CNCD trebuie să-ți dea număr de înregistrare în <24 h. Dacă tărăgănează, revino cu „vă reamintesc…”/„kind reminder” .
• Poliția/Parchetul pot dura – perseverează; 2-3 sesizări similare fac minuni.
• În paralel, dă ping și la ONG-urile de watch-dog – ActiveWatch, ACCEPT, Institutul Elie Wiesel (antisemitism) – au juriști proprii și presează public.

Nuanțe:

1. Răspunsul autorităților:
   • CNCD e obligat să răspundă, dar poate dura (uneori 1–2 luni).
   • Poliția și Parchetul reacționează mai lent, iar dacă e un caz „minor” sau slab documentat, nu-l prioritizează. Tocmai de aceea contează numărul de sesizări similare.
2. Eficiența raportării la DIICOT pentru „propagandă rusă”:
   • E valabil în contextul rețelelor coordonate, nu postări singulare.
   • Necesită documentare serioasă – nu e pentru meme-uri AI generated postate de vecinul de bloc.
3. Numărul de telefon pentru Poliție (021/208.25.25):
   • Este număr general al IGPR, numărul de centrală, teoretic folosit și pentru cybercrime, dar nu este un hotline dedicat. Pentru urgențe reale, 112 rămâne canalul principal.

Nu e glamorous, nu produce like-uri, dar e la fel de esențial ca votul: documentezi, raportezi, pui piedici vizibile înainte ca următorul val de postări „glorioase” să devină marșuri pe stradă.

TL;DR

Screenshot-ezi ➜ pui link în archive.today ➜ PDF-uiești ➜ trimiți la CNCD/Poliție/Parchet ➜ bei un pahar cu apă (hidratarea e importantă) ➜ postezi un cat meme antifascist.

Nu ia mai mult decât scroll-ul bezmetic prin „For You”. Dar mucegaiul se curăță acum, nu la următoarea renovare, când s-ar putea să fie prea târziu.

(…și da, lumea o să spună că „exagerezi”. Good. Știi ce? Exagerarea e primul pas spre igienă socială.)

Și tocmai de asta trebuie să fii vocea aia enervantă care strică feng shui-ul în conversații. Cea care ridică o sprânceană când auzi glume cu să trimiți x, sau y minoritate la camere de gazare. Chiar dacă sunt „în glumă”. Cea care întreabă „ce vrei să spui cu valorile noastre adevărate?” când unchiul tău începe să devină nostalgic după vremuri în care oamenii „nu comentau atâta”. Nu pentru că-ți place scandalul, ci pentru că nimeni altcineva n-o va face.

Am văzut că fascismul nu vine cu fanfară din prima. Vine ca o discuție „controversată”, o „opinie sinceră”, un like pe o postare cu „nu mai putem spune nimic în țara asta”. Vine cu voce joasă, șoptită la început, cuvinte mari și „îngrijorări legitime” despre „decadență” și „ordinea naturală”. Și, dacă nu e contrazis, nu e called out, dacă e lăsat să se instaleze confortabil pe canapea, își aduce prietenii. Ăia cu torțe.

Și eu, personal, sunt hotărâtă să fiu persoana aia. Cea care strică vibe-ul. Cea care nu tace. Cea pe care o să o acuze c-a devenit obsedată de politică, c-a luat-o razna, c-a uitat cum să se distreze. Asta e. Poate o să mă simt stingheră. Poate o să pierd oameni. Dar mai bine pierd o prietenie decât o întreagă democrație. Poate unii oameni o să mă evite. Poate o să mă doară. Dar știu ce doare și mai tare: tăcerea. Complicitatea. Repetarea istoriei. Așa că da – mai bine sunt „exagerata” decât „tăcuta” în fața fascismului. Mai bine sunt „aia radicală” acum decât „aia care n-a zis nimic” când conta.

Sau, mai bine, nu mai pedalăm teorii fasciste, idei despre diviziune și o să fiu și eu „fun” la petreceri. Nu degeaba se bucură lumea când aude că cineva a adus Tina la bairam – mi se spune.

Dacă cineva zice că urăște persoanele queer sau că ar trebui „puse la locul lor”, dacă cineva sugerează că „poate Hitler avea niște idei bune” sau că „nu e chiar atât de grav” – nu lăsa acele cuvinte să plutească nepedepsite. Fii acel cui în talpa lor. Fii disconfortul ăla care le amintește că nu pot scuipa ură constant fără să li se usuce gura. Fii dovada vie că nu au câștigat, că n-o să câștige, că lumea lor fără noi e o iluzie proastă.

Lupta împotriva fascismului nu e doar să ieși la proteste cu pancarte cool și sloganuri catchy. E să te prezinți, zilnic, ca gardian al demnității celorlalți. E să transformi empatia într-un act politic, iar tăcerea într-o formă de complicitate de neiertat. Să nu tolerezi derapaje nici măcar din partea celor apropiați. Să nu lași să treacă neobservat nimic din ceea ce seamănă cu otrava pe care fasciștii încearcă să o împrăștie.

Avertizare despre burnout: E ok să iei pauze. E ok să nu citești sau să vezi totul. Nu e responsabilitatea ta să salvezi lumea de unx singurx, oricât de mult ți-ar păsa. Ai voie să respiri. Ai voie să te retragi. Ai voie să fii om. Zic doar să nu bagi capul în nisip și apoi, la următoarele alegeri să te minunezi cum de e fascismul atât de popular.

Repetarea istoriei

Seria de articole a pornit cu paralele istorice, și da, poate că istoria se repetă, dar de data asta, ceea ce vor să distrugă nu mai poate fi șters cu focul, bastonul sau cenzura clasică. Cărțile au devenit fișiere. Zidurile au devenit ecrane. Vocea noastră nu mai e doar voce – e meme, e postare, e notă într-un server obscur salvat de un bot paranoic la ora 3 dimineața. Suntem o arhivă vie, redundantă, distribuită – și nu doar în sens tehnic. Pentru că fiecare glumă pe care o facem despre lume e, de fapt, o declarație de rezistență.

Și da, poate algoritmii o să ne îngroape în fundul feed-ului, poate o să vină iar vremuri în care adevărul va fi înecat în lag-ul ideologic, dar chiar și atunci — nu vom tăcea. Nu pentru că suntem curajoși 24/7. Ci pentru că nu avem altă opțiune.

Pentru că tăcerea nu ne-a salvat niciodată.

Orice s-ar întâmpla, vom construi din fragmentele rămase, pentru că nu putem fi uitați. Chiar și atunci când lumea încearcă să ne ștergă, adevărul se va regăsi, răsucindu-se și recăpătându-și forța.

Așadar, în fața tăcerii impuse, în fața amenințărilor care vor să ne reducă la simple decoruri tăcute într-un spațiu ideologic tot mai strâmt, să nu uităm: rezistența nu e doar o reacție, e un mod de a trăi. E felul în care ne reafirmăm umanitatea. Nu doar că refuzăm să fim șterși – ne tipărim mai adânc, mai vizibil, mai greu de ignorat. Asta e puterea noastră. Asta e revoluția: să continuăm. Să vorbim. Să scriem. Să postăm. Să nu ne cerem scuze pentru cine suntem. Chiar și când rămân doar umbre și ecouri, ele vor spune: am fost aici. Noi – cei pe care i-ați vrut tăcuți. Și n-am tăcut.

Când ne uităm înapoi, istoria nu arată ca un film dramatic cu momente decisive și răsturnări eroice. Arată ca o serie de pași mici înspre prăpastie, fiecare însoțit de aplauze, glume edgy și postări care încearcă să transforme monstruosul în „doar o opinie”. Dar nimic din toate astea nu e inofensiv. Istoria nu e doar o colecție de tragedii. E o arhivă de alarme pe care alegem, din nou și din nou, dacă le ignorăm sau le ascultăm.

Astăzi, nu mai e suficient să fim doar martori. În fața încleștării autoritare, a tăcerii convenabile, a urii care se viralizează și a extremismului care devine glumă de grup și normă culturală, nu mai putem sta pe margine. Timpul pentru apatie a expirat. Fiecare postare contează. Fiecare click. Fiecare meme. Fiecare râs care validează o minciună, fie IRL, fie online, e o cărămidă în zidul care ne închide vocea. Fiecare pas lipsit de vigilență e un pas mai aproape de prăbușire.

Și totuși, aleg să cred istoria nu e inevitabilă. Că nu suntem condamnați să repetăm aceleași greșeli, doar cu mai multe servicii de streaming disponibile și Genshin Impact. Că încă avem voce. Avem curaj. Avem conexiuni. Avem puterea să reacționăm, să ne organizăm, să apărăm un viitor unde democrația și drepturile nu sunt simple lozinci, ci realități trăite – împreună.

Așa cum cenușa cărților interzise, în trecut, n-a putut șterge ideile, nici ei nu ne pot reduce complet la tăcere. Pentru că urmele noastre digitale, poveștile noastre, indignarea noastră, solidaritatea noastră – toate astea vor rămâne. Vor fi găsite. Și din ele va renaște ceva mai puternic decât tăcerea.

De aceea, nu vom tăcea. Nu vom lăsa ca lupta să fie transformată în glume pasiv-agresive și aplauze ironice. Vom continua să scriem, să vorbim, să creăm. Să ne exprimăm cu furie și speranță. Vom demonta mitul „purității” cu toată puterea diversității noastre. Vom răspunde cu idei, cu artă, cu activism, cu comunitate. Nu vom permite ca istoria să se repete în liniște. Nici în nepăsare. Nici în aprobări subtile.

Pentru că, la final, știm deja lecția: când aplauzi sau taci în fața urii, devii parte din cei care o protejează. Iar noi nu mai avem luxul acelei tăceri.

În casa asta nu se va întâmpla.

De când am ieșit în lume ca femeie, aud mult mai des decât înainte că „vorbesc prea mult”, câteodată în glumă, câteodată se forțează ideea că ar fi mai bine să-mi țin gura. Că ar trebui să tac.
Dar ghici ce?
Aleg să nu tac. Aleg să vorbesc. Aleg să mă fac auzită.

Sper să alegi și tu să fii vocea care nu tace.
Să alegi curajul, chiar și atunci când e greu.
Pentru că fiecare gest contează. Fiecare alegere e o poziție.

Pentru că fascismul nu se oprește singur. Dar poate fi oprit – cu fiecare alegere, fiecare cuvânt, fiecare „nu” spus la timp.

Această serie a fost scrisă pe parcursul a aproape 3 luni, în mijlocul unei perioade de anxietate electorală acută și doomscrolling cronic. A fost greuț. Uneori foarte greuț. Dar și important, cred eu.

Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc din suflet – chiar contează. Și dacă vrei să (te) afunzi și mai adânc în temele astea (deși sincer nu recomand dacă ții la sănătatea ta mintală lol), pot să-ți dau și bibliografia folosită.

Bibliografie:

Surse offline (sau ce-am numi „cărți” sau ceva, idk):
How Democracies Die, de Steven Levitsky & Daniel Ziblatt
Tyranny of the Minority, de Steven Levitsky & Daniel Ziblatt
The Origins of Totalitarianism, de Hannah Arendt
Fascism: A Warning, de Madeleine Albright
The Authoritarian Personality, de Theodor W. Adorno et al. (link pdf)
Aventura ideilor. Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare, de Vladimir Tismăneanu
Prophets of Deceit. A Study of the Techniques of the American Agitator, de Leo Lowenthal & Norbert Guterman (link pdf)
The Far Right Today, de Cas Mudde & Cristóbal Rovira Kaltwasser
The Cyber Effect. Psihologia comportamentului uman in mediul online, de Dr. Mary Aiken
Trolii lui Putin. Relatari adevarate din prima linie a razboiului informational rus, de Jessikka Aro
Intoarcerea Leviatanului rus. Cultura violentei si obsesia imperialismului, de Serghei Medvedev
„Geniul” Panoniei. Proiectul Orban si amenintarea iliberala, de Stefano Bottoni
Hitler’s Willing Executioners: Ordinary Germans and the Holocaust, de Daniel Goldhagen
A Macat Analysis of Daniel Goldhagen’s Hitler’s Willing Executioners: Ordinary Germans and the Holocaust, de Simon Taylor cu Tom Stammers
Aftermath: Life in the Fallout of the Third Reich, 1945-1955, de Harald Jähner (ebook)
Sfântă tinerețe legionară. Activismul fascist în România interbelică, de Roland Clark
Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, de Z. Ornea
Războiul Sfânt al României. Militarii, motivația și Holocaustul, de Grant Harward
Revolverul Arhanghelului. Miscarea legionara si mistica asasinatului politic, de Cristian Manolachi
Statul national-legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941), de Florin Muller
Alice’s Adventures in Wonderland, de Lewis Carroll* asta n-are treabă cu research-ul, ci am folosit-o ca „pallet cleanser” să n-o iau razna citind atâta despre fascism

Surse on-line:
Democracy and Authoritarianism in the 21st Century: A sketch | Ash Center for Democratic Governance and Innovation
The Propaganda Model Revisited | Monthly Review
2024 World Press Freedom Index – journalism under political pressure | Reporters Without Borders
Liberties Rule Of Law Report 2022: EU Governments Vandalising or Neglecting Their Democracies | The Civil Liberties Union for Europe
Hungary and Poland Aren’t Democratic. They’re Authoritarian. | Foreign Policy
A most similar comparison: The authoritarianism of Poland and Hungary with Edit Zgut-Przybylska | CUNY Graduate Center
The Rise of Digital Authoritarianism | Freedom House
Freedom on the Net 2024 | Freedom House
Trans Rights Under Attack | Amnesty International
Far-Right Online Radicalization: A Review of the Literature | Center for Information, Technology, and Public Life
Mapping Digital Hate | Center for Countering Digital Hate
Rainbow Map | ILGA-Europe
The Scale of Transphobia Online | BrandWatch
Social Media as a Tool of Transphobic Hate Speech | Journal of Hate Studies
Anti-gender research – EPF for Sexual & Reproductive Rights
Laws on Us: new global report maps relentless opposition and progress on LGBTI people’s human rights | ILGA-World
Our submission to the EC 2025 Rule of Law report | ILGA-Europe
Anti-trans bills tracker | Trans Legislation Tracker
The Epidemic of Violence Against the Transgender & Gender-Expansive Community | Human Rights Campaign
Harassment and violence against LGBTIQ people on the rise | European Union Agency for Fundamental Rights
Scapegoating Immigrants in Times of Personal and Collective Crises (study) | Sage Journals
US Should Stop Scapegoating Migrants | Human Rights Watch
It’s called scapegoating and it’s as old as divide and rule | Transforming Society
Social Media Surveillance by the U.S. Government | The Brennan Center for Justice
Imigrant în România: Perspective și riscuri | European Website on Integration
Raportul Queer în România | MozaiQ
Studiu Ipsos Pride 2023 | Ipsos
În România, libertatea presei este amenințată | European Parliament
Seria Urmașii legionarilor | Scena9
Frățiile legionare din jurul lui George Simion: „Să vă fie frică, naziştii se ridică!” | Context
Tineri români, recrutați pe Telegram de o grupare neonazistă din Republica Moldova care îi îndeamnă să ucidă „subumani” și să facă trafic de droguri pentru „cauză” | PressOne
TikTok algorithm continues to push multiple times more far-right content to users ahead of Romanian election | Global Witness
European Union Terrorism Situation and Trend report 2023 | Europol

Surse video:
How democracies die (Steven Levitsky and Daniel Ziblatt discuss their book, „How Democracies Die) | Politics and Prose
How democracies die (Stephen Holmes, Professor of Law at New York University, at the launch of the Albert Hirschman Centre on Democracy) | Geneva Graduate Institute
Stephen Holmes: Illiberal Democracy (Keynote speech at the Mapping the System of National Cooperation Conference) | IWMVienna
Ivan Krastev on the Crisis of Liberal Democracy in Central Europe (Keynote at wiiw’s Spring Seminar) | The Vienna Institute for International Economic Studies
How Do Democracies Fall Apart (And Could it Happen Here)? (A conference of the Yale Program on Democracy) | Yale University session 1, session 2, session 3
How Democracy Dies: The Politics of Star Wars (video essay) | Atom Laboratories
How Liberty Dies: The Politics of Star Wars (video essay) | Arken the Amerikan
Algorithms of Oppression (Safiya Umoja Noble discusses her recent book on data discrimination in search engines) | re:publica
Diversity, Equity & Inclusion (Dr. Safiya Noble on At Howard S11 E3) | PBS
Decrypting the Alt-Right: How to Recognize a F@scist (video essay) | ContraPoints