Așa cum ne-a obișnuit clasa politică românească, când nu știe cum să gestioneze o problemă reală, inventează una imaginară. Și nici măcar nu e ceva nou și „fresh”. E o sperietoare reciclată de la politicieni „mai mari”: Putin, Trump, Erdogan, Orban. Cel mai nou monstru de împrumut de sub pat? „Elementele woke” care se strecoară „perfid” în legislația românească. Așa ne spune pe Facebook premierul Marcel Ciolacu care pare să creadă că, dacă vede scris „gen” pe o bucată de plastic laminat, apocalipsa culturală e la doar câteva semnături distanță.

Declarația lui Ciolacu sună ca o replică scrisă de cineva care n-a înțeles bine nici termenii, nici implicațiile, dar știe sigur că trebuie să se arate ofensat. „Noile cărţi de identitate vor conţine informaţii legate de sexul persoanei – care nu poate fi decât feminin sau masculin, şi nu de ‘gen’. Aşa este normal!” Subliniez: așa este normal! – pentru că trăim încă în epoca în care „normalul” e definit exclusiv de cei suficient de privilegiați încât să-și impună standardele asupra tuturor.

Dar hai să desfacem pachetul ăsta mic, dar plin doldora de clișee și ipocrizii, pentru că e clar că s-a livrat fără instrucțiuni de folosire. (Ikea ar fi rușinată.)

Noul buletin: Aceleași date, mai multă panică morală

Ce e diferit? Nimic. Dar să panicăm totuși:

Cărțile de identitate rămân exact la fel, dar acum cu mai multă panică morală ambalată în postări de Facebook. Sexul apare ca și până acum. Genul? N-a fost niciodată trecut pe buletin. Nici măcar nu s-a discutat să fie trecut. Sau, dacă s-a discutat, n-am fost eu invitată la respectiva adunare.

Dar hai să ne prefacem că ar fi fost vreodată vorba să se pună „gen” pe buletin. Și ce dacă?

Declarația lui Ciolacu mizează pe ideea că dacă pui eticheta „sex” în loc de „gen” pe buletin, ai rezolvat cumva o problemă. Ce problemă, însă? Că oamenii vor să fie recunoscuți ca fiind ceea ce sunt, nu ceea ce un birocrat decide pentru ei?

Realitatea e simplă: „sex” și „gen” sunt concepte diferite, dar complementare. Sexul e atribuit la naștere pe baza unor caracteristici biologice. Genul e o experiență personală și socială, o identitate pe care oamenii o au dincolo de ceea ce scrie pe un certificat emis acum câteva decenii.

Iar partea amuzantă e că, oricât ar vrea să creadă că „sex” înseamnă doar masculin sau feminin, știința spune altceva. Există oameni intersexuali și o varietate uriașă de identități de gen. Dar cine are timp de detalii când e atât de comod să strigi „woke!” și să speri că aduni like-uri, share-uri, comentarii și… voturi?

Monstrul „woke” și retorica populistă

„Elemente woke”? Ele există doar în imaginația politicienilor care se luptă cu monștri inventați, în timp ce țara arde la propriu și la figurat. „Propaganda woke”? Știi ce e propaganda asta? Faptul că eu aleg să scriu despre experiențele mele de „travestită degenerată”. Asta e „propaganda” care-l sperie pe Marcel: vizibilitatea unei comunități care e aproape invizibilă, dar suficient de „zgomotoasă” încât să-i strice somnul, aparent.

Și totuși, nu mă pot abține să nu observ retorica asta cu „strecurarea perfidă”. Sună de parcă noi, comunitatea LGBTQ+, ne-am adunat toți la o ședință secretă într-un beci întunecat, cu hărți pe pereți și ecrane luminoase ca-n filmele cu conspirații. E o alegere interesantă de cuvinte. E acel tip de retorică care sugerează o conspirație, un pericol nevăzut care amenință să distrugă… ce, mai exact? Dreptul politicienilor de a decide cine e „normal” și cine nu? Că la asta se reduce, nu?

Dar ca să nu mai existe dubii, las ironia la o parte, pentru că Marcel ne-a cam prins cu asta: chiar ne-am adunat toți, travestite degenerate, drag queens, ninja enby, furry socialiști și activiști woke vegani, pe o insulă secretă plutitoare care se alimentează exclusiv cu energia colectată din lacrimile politicienilor conservatori. Am dezbătut planul nostru perfid, cu hărți holografice care proiectau viitorul woke al națiunii, iar liderul nostru suprem, un scalie non-binar care vorbește doar în fraze ironice, a dat aprobarea finală. Misiunea: Să punem „gen” pe buletine. Și poate, dacă mai rămâne timp, să punem și glitter pe toate actele oficiale.

Detaliile planului nostru „perfid”? Păi, întâi trebuie să infiltrăm rețeaua națională de imprimare a buletinelor. Pentru asta am recrutat o cohortă de pisici negre antrenate să se strecoare în camera unde se țin toate documentele oficiale. Apoi urmează faza a doua: un ritual magic cu pronume care strălucesc fosforescent și un echipaj de drag queens ninja care dansează pe manele remixate cu RuPaul. Toate astea pentru a planta cuvântul „gen” pe buletinele cetățenilor români. Pentru că, evident, dacă punem „gen” în loc de „sex”, realitatea se va dezintegra instantaneu. Muhahaha.

Genul nu e woke. Nici măcar nu e o invenție modernă. Spoiler alert: există de când există și oamenii, iar noțiunea de gen ca set de trăsături psihologice și socioculturale e recunoscută legal. E drept că trebuie să citești măcar un paragraf dintr-o decizie a Curții Constituționale ca să înțelegi asta, dar cine are timp de detalii când e atât de comod să te plângi de „dictatura ideologiei de gen”?

PSD-ul și îmbrățișarea retoricii de extremă dreapta

Dar dincolo de glume, retorica asta nu e doar o gafă izolată. E parte dintr-o strategie politică clară prin care PSD încearcă să își recâștige o parte din electoratul radicalizat de discursul ultraconservator promovat de oameni ca Călin Georgescu.

Același populism clasic, care identifică dușmani imaginari pentru a oferi soluții simple și false la probleme reale. Și ce e mai convenabil decât să dai vina pe o minoritate marginalizată, în loc să te ocupi de lucruri concrete precum sănătatea, educația sau, nu știu, orice problemă reală?

Călin Georgescu și alți actori similari au demonstrat că există o masă electorală sensibilă la discursul anti-LGBTQ+, naționalist și anti-globalist. În loc să combată această retorică toxică, PSD și partenerul lor de „mariaj ne-natural” PNL, preferă să o preia și să o reformuleze în ambalajul unui „patriotism” de carton. Și asta în timp ce aceleași politici „patriotice” ignoră complet nevoile reale ale populației.

Să punem „normalul” sub lupă

Declarațiile astea servesc unei nevoi politice evidente: să arăți că ești un apărător al „normalității” în fața unei amenințări imaginare. Dar ce se întâmplă cu oamenii reali afectați de retorica asta? Persoanele trans și non-binare rămân cu documente care nu le reflectă identitatea, iar asta nu e doar o chestie simbolică. Asta înseamnă probleme reale în interacțiunile cu instituțiile statului, cu locurile de muncă, cu viața de zi cu zi.

A susține că doar două opțiuni sunt „normale” nu face decât să mențină o stare de excludere, să întărească o birocratică invalidare a identității unor oameni. Și pentru ce? Pentru o iluzie de control asupra unui aspect al identității umane pe care politicienii nici măcar nu-l înțeleg.

Ciolacu, știi ce ar fi cu adevărat „normalitate”? Să guvernați pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei care înghit retorica asta populistă, reciclată și învechită. Pentru că fie că-ți vine să crezi, fie că nu și eu, persoană queer woke sunt cetățean al României (și, da, plătesc taxe și impozite dacă te întrebai). Dar nu, e mai ușor să inventezi dușmani imaginari decât să te ridici la înălțimea funcției.

Ți-am mai zis asta, dar tu ai ales să sugi pula ignoranței, la două guri, cu Antonescu.

„Ne-Woke și mândru de asta”

Și totuși, ce-i cu retorica asta despre „strecurare perfidă”? Chiar mă deranjează această formulare.

Dacă e ceva perfid în toată povestea asta, e refuzul deliberat al politicienilor de a înțelege realitatea. Sau poate nu e un refuz, ci doar cinism pur – un „dușman” perfect pentru retorica electorală.

Pentru cine e de fapt spectacolul ăsta ieftin? Pentru masa de alegători radicalizați de discursuri conspiraționiste? Pentru cei care își iau opinia politică de pe Facebook?

Cum spune și Asociația Accept, votul pentru AUR, SOS sau POT nu e un vot anti-LGBTQ+, în ciuda fanteziilor naționale-populiste ale PSD-ului. E un vot de protest împotriva unei clase politice care a pierdut orice urmă de credibilitate. Și când Ciolacu preia aceleași discursuri populiste, nu face decât să întărească ideea că PSD nu mai are nimic de oferit.

Normalitatea lor vs. realitatea noastră

Între timp, oamenii reali, cu vieți reale, rămân blocați în aceeași birocrație rigidă și neprietenoasă. Cărțile de identitate rămân aceleași. Iar cei ca Marcel Ciolacu continuă să declare victorii inexistente împotriva unei „propagande woke” care nu există decât în discursurile lor.

Noi, în schimb, continuăm să existăm, să ne trăim viețile cum putem mai bine într-un sistem care ne discriminează la toate nivelurile și să râdem de comploturile lor inventate. Ah, și dacă tot e să fie un complot, măcar să fie unul cu stil: cabal queer, membrii ai agendei queer, eu zic să organizăm următoarea ședință secretă LGBTQ+ pe o insulă plutitoare cu lasere de curcubeu și cocktailuri neon. Să vă aduceți pronumele cu voi, eu aduc eu un rosé. O să transificăm TOATE GENURILE! Hahaha 🙄