Am început ziua cu un compliment… sau ceva de genul

Mi-am început dimineața, așa cum o fac de obicei, cu o cafea triplă, verificându-mi feed-urile de social media și mesajele de pe Instagram. Cum se mai întâmplă din când în când, m-a întâmpinat un HETEROSEXUAL binevoitor, care își dorea doar „să vadă chipul și corpul meu frumos”.

Foarte sensibil din partea lui, nu? I-am spus politicos că are la dispoziție tot profilul meu de Instagram. N-a fost suficient. Omul avea standarde, înțelegi? Așa că mi-a trimis zeci de exemple fotografice despre ce înseamnă, în viziunea lui, frumusețea feminină: fete în poziții lewd, o adevărată paradă a disperării digitale – genul de galerie care-ți lasă un strat subțire de greață pe retină, la 6 dimineața.

M-a și deranjat de la lectura mea ușoară de dimineață – raportul Rule of Law 2025, publicat de ILGA-Europe.

Evident, și-a luat block instant. Am terminat cititul recreațional și apoi am deschis știrile. Acolo m-au așteptat doi alți domni, care, spre deosebire de estetul de mai devreme, n-au nicio apreciere pentru frumusețea contra naturii. Ba dimpotrivă, vor să o eradicheze.

Nu se mai opresc
sau
Ultimele declaratii ale lui Ciolacu si Antonescu in contextul raportului ILGA Europe – Rule of Law 2025 – despre creșterea discursurilor anti-LGBTQ si efectul lor asupra unei comunitati deja marginalizate și demonizate
sau
Muie tipului ăla de pe Insta

Ciolacu și Antonescu, maeștrii gaslighting-ului național

Guys, pot în sfârșit să respir ușurată, pentru că am aflat din declarațiile lor că românii sunt un popor tolerant. Doamne, ce mă bucur!

Totuși… nu vrem „gay parade” și nici cupluri „contra naturii”. Stai… ceva nu se leagă aici.

Deci, dacă înțeleg corect, sunt tolerată… dar doar dacă stau cuminte în dulap și nu mă vede nimeni? Adică… nu sunt tolerată?! Am luat ciuperci stricate?

Mi se spune practic că: „Ești liberă să fii cine vrei, dar dacă ieși pe stradă să-ți trăiești viața, ne simțim personal atacați. Ce, nu-ți place libertatea?”

Dar să disecăm declarația lui Ciolacu, fiindcă merită toată atenția.

„Dar dincolo de aceste aspecte, una dintre cele mai grave greșeli care a alimentat revolta peste tot în Europa a fost agresivitatea progresistă.”

Să ne oprim o secundă aici.

Ah, deci eu, prin simplul fapt că exist și îndrăznesc să cer drepturi egale, sunt agresivă? Dacă cer să nu fiu hărțuită pe stradă, deja devin o problemă socială? „Agresivitatea progresistă”? Serios? Progresiștii sunt problema? Nu politicile care exclud categorii întregi de oameni? Nu discursurile pline de ură?

Nu avem probleme cu economia, cu educația, cu sistemul de sănătate publică, cu corupția?

Bănuiesc că nu. Problema noastră principală este că „extremiștii LGBTQ progresiști” își doresc demnitate în țara/țările lor.

Acest discurs despre agresivitatea progresistă este un vechi truc din manualul conservator, ediția I. Plângăcioșii de la putere mimează opresiunea pe care o întrețin ei, în timp ce controlează fiecare nivel al vieții publice și culturale.

Dacă mai aud o dată despre „agresivitatea progresistă”, o să-mi fac un tricou cu „Agresiv Progresist” și promit să-l port la următorul Pride.
Peste celălalt tricou cu „Transsexual Menace”, evident.

Vino cu alte argumente, Ciolacule. Asta e veche și neoriginală.

„Am ajuns să vorbim în șoaptă, inclusiv în România, despre credințele noastre, doar pentru a nu deranja.”

Poftim? Scuze, serios, am luat cumva DMT din greșeală?

Asta trebuie să fie gluma anului. Cine, mai exact, vorbește în șoaptă despre „credințele” lor? Biserica Ortodoxă Română, care beneficiază de fonduri publice și primește spațiu de emisie nelimitat la televiziuni? Politicienii care declară deschis că familia poate fi doar între un bărbat și o femeie? Aceiași politicieni care s-au mobilizat să organizeze un referendum inutil doar ca să consfințească asta în Constituție?

Îmi pare rău, dar nimeni nu vorbește în șoaptă ca să nu deranjeze. Din contră, vocea conservatoare răsună peste tot — la TV, în media scrisă, pe Facebook, TikTok și în fiecare discurs politic populist. Preoții încă-mi bat la ușă, probabil convinși că un pic de agheasmă poate purifica păcatul existenței mele trans. Și dacă mor acum, nu au unde să mă îngroape, pentru că n-am plătit dările la biserică și, ghici ce, nu te îngroapă nimeni dacă nu ești la zi.

Tragic, știu. Cum o să supraviețuiască BOR, doar din banii publici, donațiile enoriașilor, „cutia milei”, scutirile de taxe și „taxele” percepute la orice botez, nuntă, înmormântare, pomană, sau sfințit? Sunt o nerușinată, știu.

Și apropo, despre vorbitul în șoaptă… niciun progresist „rău” nu a menționat cuplurile gay, sau „alte forme” trans, de bunăvoie, decât ca răspuns la atacurile voastre! PLM! Eu n-aș fi scris despre politică dacă nu veneați voi cu discursurile voastre idioate. Jur că nu mi-ar fi păsat de politica voastră dacă n-ați fi băgat mâna adânc în viețile noastre.

Știi cine vorbește în șoaptă, dacă mai vorbește? Persoanele LGBTQ+ care sunt hărțuite, discriminate sau care riscă să-și piardă locul de muncă dacă își fac publică identitatea. Și asta într-o țară în care marșurile Pride sunt încă privite ca niște provocări ideologice, nu ca o simplă celebrare a diversității. În Brașov, oraș cosmopolit, divers, primăria refuză în fiecare an organizarea unui marș Pride pentru că noi brașovenii avem „valori tradiționale”!

Declarația lui Ciolacu este o capodoperă a inversării realității. O încercare jalnică de a poza în victimă culturală, în timp ce continuă să susțină structuri de putere care marginalizează comunități întregi și distrage atenția de la probleme reale pe care le are societatea românească.

Dar hai să fim serioși, victime culturale sunt cei care nu mai pot spune bancuri homofobe fără să fie criticați, nu? Dumnezeule, cât de greu trebuie să fie să trăiești fără să poți face glume proaste la televizor fără să-ți sară internetul în cap.

Ciolacu, Antonescu & Co. nu sunt victime, sunt gardienii unei culturi a excluderii, care nu suportă să vadă că lumea se schimbă. Se agață de o „normalitate” care nu a fost niciodată despre libertate, ci despre conformare. Despre cine se încadrează în limitele strâmte ale „familiei tradiționale”, ale „moralității”, ale „valorilor strămoșești” pe care nimeni nu le poate defini clar, dar toată lumea le aruncă prin discursuri populiste.

Și culmea, în timp ce ne avertizează despre „pericolul ideologiei progresiste”, fac exact ceea ce ne acuză pe noi că facem: impun o ideologie. Doar că a lor e una veche, plictisită și prăfuită.

Știi ce e cu adevărat agresiv?

• Agresiv e să ai politicieni care încurajează frica de oameni ca mine pentru a câștiga puncte electorale.
• Agresiv e să folosești religia ca armă politică, să-i faci pe oameni să creadă că suntem o amenințare la adresa familiei, a copiilor, a stabilității cosmice.
• Agresiv e să-mi spui că „exagerez” când cer doar să fiu lăsată în pace să-mi trăiesc viața fără să fiu demonizată în toate declarațiile.

Cine e cu adevărat agresiv aici, Ciolacu? Poate că n-ar trebui să răspunzi, ci să te apuci să vorbești în șoaptă. Ar fi prima ta idee bună. Și Antonescu. Amândoi. Ciolănescu.

Și apoi mai și continuă, de parcă este un buldozer al destrămării realității:

„Românii sunt un popor tolerant și deschis către diversitate, dar atunci când vorbim despre familie, aceasta nu poate fi formată decât între un bărbat și o femeie.”

„Românii sunt un popor tolerant și deschis către diversitate…”
Serios? Toleranți și deschiși? Am să trec rapid peste istoria recentă de homofobie, sexism și rasism, pentru că dacă aș începe să fac un inventar, terminăm textul anul viitor. Dar hai să rămânem pe subiect: cum se împacă această „toleranță” cu respingerea constantă a oricărei măsuri care ar asigura protecția persoanelor LGBTQ+ de la CEDO?

Cu cine suntem „deschiși”? Cu vecinii noștri imaginari dintr-un univers paralel? Că al dracului dacă nu mă simt „tolerată”, când Antonescu zice despre mine că „mai bine nu sunt evocată”, „că sunt altă formă, care din fericire n-a ajuns și în România”!

„…dar atunci când vorbim despre familie, aceasta nu poate fi formată decât între un bărbat și o femeie.”

Ah, aici se destramă firul logic. Deci suntem „deschiși”, dar numai dacă respectăm un cod specific de familie tradițională, așa cum a fost scris pe o tăbliță de lut în vremuri imemoriale. Ce fel de deschidere e asta? Una cu ușa închisă și cheia pierdută prin Cucuieții din Deal.

Această propoziție are ceva cu adevărat remarcabil: e gaslighting la scară națională, cu set-up și pay-off în sub 30 de cuvinte – dacă n-aș fi atât de frustrată de tot discursul curent, aș fi chiar impresionată de eficiența lui Marcel.

Deci, pe de o parte, îți șoptește la ureche: „Ești liber și acceptat deja”, iar pe de alta, îți spune să te întorci în inexistență, pentru că altfel tulburi „ordinea naturală” și sanctitatea cuplurilor bărbat/femeie.

E ca și cum ți-ai închiria apartamentul cuiva și apoi ai scrie în contract: „Poți să locuiești aici, dar doar dacă nu te miști, nu vorbești și nici nu respiri, ca să nu-mi deranjezi feng-shui-ul.” – Bruh, mă piș pe feng-shui-ul tău!!! Din picioare. Pentru că pot.

Astfel, Marcel și Crin fie sunt niște vertebrate doar pe hârtie, sau maioneze ideologice, fie au disonanțe cognitive de te doare mintea. Dar nu vă panicați, băieți! Am o recomandare pentru voi: Crina, terapeută de top, prețuri bune și o răbdare infinită cu oamenii în denial.

Declarațiile de genul ăsta sunt clar ipocrite, dar mai trist e că sunt și periculoase. Ele hrănesc o ură latentă și o legitimează ca „îngrijorare culturală”. E același tipar pe care-l vedem peste tot în Europa (nu mai zic de autocrația dictatorială din SUA), unde discursul anti-LGBTQ+ e ambalat ca o „apărare a tradiției”. Și, evident, această retorică deschide larg porțile extremismului, consolidându-l în spațiul public.

Strategia asta politică „genială” doar legitimează discursurile extremei dreapta

Căci, după cum știm, dacă vrei să atragi votanții extremei drepte, ce faci? Încerci să-i copiezi, evident. Dar ghici ce? Nu merge. Homofobii hardcore votează deja cu Simion, Șoșoacă și Georgescu. Nu o să sară nimeni din tabăra lor doar pentru că te-ai decis și tu să urli „familia tradițională” în 2025. Ei fac propaganda anti-LGBTQ mai bine, mai agresiv și cu mult mai mult patos. Tu doar pierzi electoratul LGBTQ și pe aliați – da, da, ăia 9%, dar hei, sunt totuși voturi.

Și mai grav, în încercarea asta de a le fura temele, le legitimezi discursul. La început, publicul vostru comun se gândește:

„A, păi, dacă și Marcel și Crin zic că „gheii” sunt periculoși, poate că Simion și Șoșoacă au dreptate și la alte capitole. Hmmm… să vedem:

• Poate femeile chiar nu ar trebui să aibă dreptul la avort.
• Poate războiul din Ucraina chiar nu există. E generat cu AI.
• Poate Putin e un tip super mișto, un fel de Dumbledore conservator. Dar fără școală de magie, că orice fel de educație strică totul.
• Poate ar trebui să ieșim din UE și NATO și să bem cot la cot cu rușii, că „mai bine cu vodcă decât rosé cu Tina”.
• Poate apa chiar e informație.
• Poate femeilor le circulă energiile cosmice pe sub fustă și n-ar trebui să le perturbăm cu… pantaloni.
• Și, dacă tot am intrat în zona conspirațiilor, întrebare serioasă: de unde vine tot laptele ăsta din hyper-market-uri? Câte vaci sunt în lumea asta? Deschideți ochii!!

Pe scurt, discursurile lui Marcel Ciolacu și Crin Antonescu sunt o combinație perfectă de „n-am înțeles nimic din votul anti-sistem” și „hai să încercăm să fim extremiști, dar mai plictisitori”. În loc să ofere soluții reale la criza de încredere din clasa politică, au decis să se ia de LGBTQ+ și să reînvie sperietoarea numită „Soroșism”. Spoiler: nu funcționează.

PSD și PNL n-au pierdut din cauza paradei gay sau a progresismului malefic – ci pentru că n-au soluții, n-au direcție și sunt complet decuplați de la realitatea oamenilor.

Între timp, Guvernul ignoră o decizie CEDO din 2023 care obligă România să recunoască drepturile cuplurilor LGBTQ+, dar în acelși timp, legalizează singurul cuplu cu adevărat „contra naturii”: alianța PSD-PNL.

De ce mai sunt Crin și Marcel în politică? Reșaparea lui Crin Antonescu ne-a livrat un homo-sistemus maximus de zile mari, perfect sincronizat cu Marcel. N-ați înțeles nimic din votul anti-sistem. Nimic.

Adevărata problemă nu sunt paradele, globalismul sau progresismul. Adevărata problemă sunt elefanții din încăpere: Ciolacu și Antonescu, relicve ale trecutului care blochează viitorul. România are nevoie de reforme și justiție reală, nu de jocuri de culise și propagandă anti-LGBTQ. Ăsta nu e leadership, e teatru ieftin. Și din păcate, joacă pe viețile unor oameni reali.

Și apropo de asta, am avut recent o discuție cu niște liberali moderați (mi se pare că liberalismul, a rămas, la nivel ideologic undeva în 1995), unde mi-am exprimat frustrarea față de discursurile anti-LGBTQ ale lui Bolojan. Le-am spus simplu: „Nu mă simt reprezentată în politica românească.”

Răspunsul?
„Dar are un plan economic bine pus la punct. Ce, Tina? Nu vrei o economie puternică?!?”

Și aici, sincer, m-am blocat. De ce trebuie să aleg între cele două? De ce drepturile fundamentale și o economie funcțională sunt, brusc, mutual exclusive? Adică… nu pot avea și drepturi și o economie stabilă?

Sunt plătitoare de taxe, am drept de vot, contribui la economia statului. (Argument prost, dar aparent singurul pe care unii îl înțeleg.) Nu merit și eu o reprezentare care să-mi ia în calcul existența? Sau drepturile queer sunt, cumva, un moft?

Pentru că exact asta implică răspunsul lor: trebuie să accept să fiu o cetățeană de mâna a doua, fără drepturi, pentru că „economia e mai importantă”. Economia pentru cine? Pentru noi toți? Sau doar pentru cei care bifează anumite criterii „tradiționale”? Dacă plătesc taxe și particip activ în societatea românească, de ce nu merit să trăiesc și eu cu demnitate?

Da, sunt plătitoare de taxe, dar aparent singurul meu drept e să cotizez la economia aia puternică, în timp ce-mi pun existența queer la conservă, undeva ascunsă pe un raft, că poate deranjează indicatorii macroeconomici.

ILGA Rule of Law 2025

Raportul ILGA-Europe din 2025, care poate fi downloadat de aici, subliniază niște realități destul de neplăcute și greu de ignorat: atacuri sistematice asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI, toate alimentate de o erodare intenționată a statului de drept și a structurilor democratice. Și, când spun „atacuri sistematice”, mă refer la o adevărată campanie coordonată, în care politicieni de extremă dreaptă, media și diverse grupuri de pe rețelele sociale sunt pe post de instigatori. În opt dintre cele nouă țări implicate, se raportează campanii de dezinformare, ură și discursuri discriminatorii care devin tot mai periculoase și mai toxice, toate acestea contribuind la un climat de violență.

Un punct esențial al raportului este că, în șase dintre cele nouă țări analizate, au fost adoptate legi anti-LGBTI, în general sub pretextul „combaterea propagandei LGBTI” sau „ideologiei LGBTI”. Legislația aceasta este un atac direct asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI și se află într-o contradicție evidentă cu standardele internaționale și europene – dar, în mod evident, asta nu prea contează pentru cei care vor să-și întărească controlul asupra societății.

În plus, raportul subliniază că, în multe dintre aceste țări, societatea civilă LGBTI se confruntă cu obstacole uriașe. De exemplu, în Bulgaria, Ungaria, Polonia și alte state, există o lipsă constantă de implementare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazuri esențiale, cum ar fi recunoașterea legală a cuplurilor de același sex și a părinților de același sex. În unele țări, consultările pentru legile care vizează drepturile LGBTI sunt fie inadecvate, fie inexistente, iar organizațiile societății civile se confruntă cu restricții severe în ceea ce privește finanțarea și libertatea de a se organiza.

În ceea ce privește libertatea presei, aceasta rămâne o problemă majoră în statele respective. În Ungaria, autoritățile controlează din ce în ce mai mult mass-media, iar în Slovacia și Italia, drepturile de adunare și de organizare sunt tot mai restrânse. Aceste măsuri sunt parte dintr-o tendință largă de subminare a normelor democratice, iar în multe cazuri, ele sunt aplicate rapid, fără un proces adecvat de consultare publică sau transparență.

Aceste evoluții nu sunt doar niște statistici sau câteva legi ciudațele date pe ici-pe-colo, ci reflectă o realitate mult mai întunecată, în care violența și ură față de persoanele LGBTI devin tot mai normalizate, în paralel cu o tendință de erodare a statului de drept. Cei care au puterea să regleze aceste procese aleg, în schimb, să continue să instige la diviziune și violență, iar asta pune sub semnul întrebării însăși siguranța celor care fac parte din comunitatea LGBTI în aceste țări.

Specific pentru România

Îți fac un sumar pentru ce se zice în acest raport, despre România:

Sistemul de justiție:

• Există bariere majore pentru persoanele LGBTI, inclusiv ineficiențe procedurale și practici discriminatorii. De asemenea, există un număr ridicat de cazuri care rămân nerezolvate din cauza procedurilor lente și a redirecționării lor către instituții suprasolicitate.
• Problema lipsei de încredere în autoritățile publice și în CNCD este semnificativă, iar cazurile de discursuri instigatoare la ură comise de oficiali publici sunt adesea neglijate sau tratate superficial.

Libertatea presei:

• Mediul media din România este concentrat în mâinile câtorva proprietari privați care sunt legați de partide politice, iar acest lucru influențează discursul public. În plus, politica editorială favorizează adesea mesaje discriminatorii față de persoanele LGBTI, iar sancțiunile pentru discursul instigator la ură sunt insuficiente.
• Sunt menționate cazuri specifice de politicieni care folosesc platformele media pentru a răspândi mesaje anti-LGBTI, cum ar fi europarlamentarii Cristian Terheș și Diana Ivanovici Șoșoacă.

Probleme instituționale:

• Există o lipsă de transparență în procesul legislativ și de consultare publică, în special în cazul legilor care limitează drepturile LGBTI. Exemplele includ inițiativele de lege pentru restricționarea educației și informării privind LGBTI și utilizarea ordonanțelor de urgență pentru a ocoli consultările publice.
• În plus, autoritățile nu implementează sentințele Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) legate de recunoașterea identității de gen și protecția cuplurilor de același sex, punând sub semnul întrebării statul de drept.

Frameworkul pentru organizațiile civile:

• Propunerile de legi anti-LGBTI continuă să fie un pericol, iar cele mai recente propuneri interzic informarea despre persoanele LGBTI în școli, media și adunări publice, susținând că aceasta ar dăuna societății.
• Aceste inițiative sunt susținute de grupuri politice care promovează ideologii anti-LGBTI, iar opoziția din partea societății civile nu reușește să oprească avansarea acestor legi.

Analiza asta – un adevărat șoc pentru realitatea „progresivă” a României. Avem un mediu legislativ și instituțional care, mai degrabă decât să sprijine drepturile LGBTQIA, se apucă să le pună bețe în roate, ca un copil capricios care refuză să crească.

Asta e politica „înapoiere 101”. Nu doar că ne trage înapoi, dar face tot posibilul să submineze progresele făcute pe la colțurile Europei. De parcă drepturile omului ar fi o fantezie inventată în laboratorul unei universități liberale.

Și să fie clar: toate astea duc direct la creșterea violenței împotriva persoanelor queer. Oriunde în lume, unde se rostogolesc discursuri din astea toxice, atacurile asupra comunității LGBTQIA+ sunt în creștere. Și nu doar cantitativ. Cresc și în brutalitate. Practic, avem un trend ascendent și la număr, și la „calitate”.
Uite, am făcut și un grafic pentru cei care învață mai bine vizual:

Final

Revenind un pic la tipul de azi dimineață. Românul e tolerant când vrea să mă fută. Tolerant, grijuliu, chiar romantic, dacă-mi permiți să mă las un pic purtată de imaginație. Apoi, după ce și-a satisfăcut curiozitățile „progresiste”, eu devin din nou cetățean de mâna a doua. Cetățeanul căruia i se explică, cu răbdare și condescendență, că de fapt, nu e discriminat. Că are toate drepturile din lume. Ba chiar să mulțumesc că nu mi se iau și alea!

Și știi ce? Abia aștept să mă acosteze un alt român „tolerant” pe stradă. Să mă violeze, să mă bată, poate chiar să mă omoare. Dar evident, înainte să înceapă, să-mi explice cât de tolerant este el cu „gheii”.

– A, ok, fram, era să mă supăr pe tine dacă erai homofob. Dar așa? E ok, bro, mă tolerezi! Te rog, continuă să mă înjunghii, cu convingerile tale „tolerante”, chiar „progresiste” aș îndrăzni să spun. Fix între coaste, dacă nu cer prea mult.

Ai grijă doar să zâmbești în timp ce o faci. 😊 Și în timp ce sângerez pe trotuar, să-mi amintești ce norocoasă sunt că trăiesc într-o țară atât de tolerantă.