Se pare că există o lege divină nescrisă, dar foarte bine păzită de un grup select de teologi ai Facebook-ului, care spune că poți interveni asupra propriului corp doar dacă modificarea respectivă nu încalcă VIBRAȚIA SACRĂ A UNIVERSULUI™. Ce înseamnă asta? Păi, dacă îți pui plombe, îți faci un transplant de rinichi sau îți îndrepți dinții cu aparat dentar – totul e ok. Dar dacă ești trans și începi tranziția medicală? ATUNCI E CRIMĂ ÎMPOTRIVA NATURII!

Știi, sunt câteva lucruri care mă scot din sărite în viața asta: fascismul, faptul că Elesh Norn, Mother of Machines a fost printată în Magic (iar cartea asta are strânse legături cu fascismul, don’t at me), faptul că primele două sezoane din Star Trek: Picard au fost cel mult mediocre și, nu în ultimul rând, standardele duble. (Elesh Norn se încadrează și aici – double the rights for me, but none for thee.)

Standardele duble sunt alea care se aplică într-un fel pentru unii oameni și complet diferit pentru alții. Uite, nu mă exclud nici pe mine din ecuație: și eu am standarde duble, recunosc. De exemplu, precum Tim Minchin, și eu văd sexul în grup și rugăciunea în grup, diferit. Una mi se pare un mod mișto de a-ți petrece sâmbăta seara, iar cealaltă, o formă incredibil de plicticoasă de a-ți petrece dimineața de duminică.

Glumesc! Chiar e o glumă! Pentru că sincer, de ce mi-ar păsa ce faci tu, cu timpul tău, cu energia ta, cu corpul tău, în weekend? Ești liberx să faci ce vrei.

(Da, cu x la final, pentru că nu mă interesează genul tău – te susțin oricare ar fi acesta – ci mă interesează să fii fericitx – și dacă te enervează x-ul ăsta, poate că nu ești chiar așa de liberx cum crezi. Nu mă pune să-ți dau și un trigger warning!)

Dar, revenind, trebuie să reiterez: nu-mi pasă cum îți petreci timpul. Cât timp una sau chiar ambele din activitățile astea îți aduc plăcere, liniște și pace, bravo! Din punctul meu de vedere, poți să le faci pe amândouă în același timp, dacă sună mișto pentru tine.

Dar, în numele științei și al bunului simț, hai să analizăm această minune a gândirii selective, în care aceleași persoane care își pun implanturi dentare, fac transplant de păr sau își injectează botox în frunte reușesc să vadă tranziția medicală ca pe o intervenție împotriva lui Dumnezeu.

1. Argumentul suprem: „E împotriva naturii!!!”

(Da, o să mă distrez puțin pe seama unui comentator de la articolul anterior, pentru că, sincer, sunt puțin răutăcioasă și complet nerușinată.)

Clasicul „legea naturală”. Hai să explic ceva simplu: dacă am respecta strict ce e „natural”, atunci ar trebui să renunțăm la antibiotice, anestezie, cezariene și orice altă intervenție medicală care împiedică selecția naturală să-și facă treaba. Dacă nu înțelegi asta, nu știu sincer cum să te ajut să-ți rezolvi disonanța cognitivă. Dar distorsiunile astea în gândire trebuie cumva rezolvate, pentru că sunt dezadaptative și nu fac decât să te alieneze de societate și realitate.

Ba chiar și ochelarii sunt o ofensă la adresa ordinii divine, dacă stai să te gândești! Dacă Dumnezeu te-a lăsat cu miopie, cine ești tu să vezi mai bine decât a intenționat El?

De altfel, să nu uităm că și bărbieritul este o intervenție împotriva „legilor divine”. Dacă Dumnezeu a vrut să ai păr pe față, atunci orice ras de barbă este un afront cosmic. Și totuși, nu văd mii de postări isterice despre cum aftershave-ul duce la sfârșitul civilizației, cum văd despre identitatea mea de gen. Deși ar trebui, pentru că nu-mi amintesc pasajul din biblie în care se spune: și Dumnezeu a zis: „să fie lumină… și aparate de ras , pentru ca bărbatul să fie clean-shaven!” Asta dacă nu a scris Dumnezeu o erată de când am citit eu ultima oară cartea Lui. A trecut ceva timp de atunci.

Dar acum vine cea mai interesantă parte – unii oameni, specia de „soldați ai lui Dumnezeu”, au decis că trebuie să apere cu orice preț „legile naturale”, ca și cum Dumnezeu nu ar fi în stare să-și protejeze propriile legi și interese. De parcă ar trebui să-i arătăm noi că „ordinea divină” e așa cum trebuie și că, fără ajutorul nostru, Universul ar colapsa instant?! Serios? Dacă eu aș fi Dumnezeu, m-aș simți cam ofensa(n)t să fiu înlocuit de neica nimeni, care se consideră mai aptă să îmi apere „legea naturală” decât eu, Cel Omniscient și Omnipotent.

Îți dai seama ce ar spune Dumnezeu la asta, nu? „Hey, Eliza, mulțumesc, dar pot să mă descurc și fără ajutorul tău! Ce naiba! E clar infantilizator și aproape jignitor, ceea ce faci! Mă emasculezi! Să te gândești că am nevoie de ajutorul TĂU, să te gândești că m-ai putea înlocui, e chiar BLASFEMIE!”

Și dacă Dumnezeu, într-adevăr, ar fi un politician de extremă dreapta, cum își închipuie aparent o parte din populație, care ne va judeca pe toți la sfârșit, atunci de ce simt unii (ahemElizaahem) nevoia să mă înjure și să mă acuze de „forțe oculte” și „satanism”? Dacă tot e un politruc divin, cred că are propriile metode de a ne judeca, nu? Dacă vrei „să-L protejezi”, poate că ar fi mai bine să te asiguri că nu-i faci Lui mai mult rău decât bine cu „misiunea” ta. Are și el sentimente (chipul și asemănare și tot jazz-ul).

Și dacă chiar simți nevoia de a „ajuta” pe cineva, ai putea spune: „Hei, Tina, uite, eu cred că modul tău de viață contravine dorințelor lui Dumnezeu și dacă nu te schimbi, sunt șanse mari să-ți petreci eternitatea în Iad.”

La care eu aș răspunde: „Mulțumesc frumos pentru opinia ta, deși nu ți-am cerut-o, dar e sâmbătă seara, sunt în mijlocul unei activități de grup și aș prefera să continuăm discuția altădată.” Și apoi ți-ai lua ghosting, pentru că totuși mi-ai oferit o părere pe care nu ți-am cerut-o. Dar, în felul ăsta măcar, amândouă ne-am continua viața liniștite, știind că am făcut tot posibilul să fim fiecare cu conștiința împăcată.

Dar pentru asta îți trebuie un pic de empatie, de gândire critică și înțelegere a convențiilor sociale și a relațiilor interpersonale. Altfel, ajungi să țipi ca descreierata despre „forțe oculte”, „satanism”, „ordinea naturală a lucrurilor”, „sex anal” și impotența unei zeități omnipotente să-și implementeze propriile „reguli”.

2. Ce înseamnă „împotriva naturii”?

Și acum ajungem la marea întrebare: ce înseamnă cu adevărat „împotriva naturii”? E o întrebare care se răsfrânge asupra multor aspecte ale vieții umane, dar și asupra normelor sociale care ne sunt impuse.

De-a lungul istoriei, religia a fost folosită adesea pentru a justifica opresiunea, pentru a promova idei despre ce este „natural” și ce nu este. În multe culturi, anumite comportamente au fost considerate „împotriva naturii” doar pentru că erau considerate neconforme cu dogmele religioase sau cu viziunea dominantă a unei epoci. De exemplu, în Evul Mediu, orice formă de „divergență” față de normele sociale, inclusiv relațiile între persoane de același sex (unii am rămas încă în perioada asta, din păcate), era considerată un păcat, un act „împotriva naturii”. Aceasta a fost o cale de a controla comportamentele oamenilor, sub masca unei „legiuiri divine”.

De fapt, multe dintre normele pe care le considerăm „naturale” astăzi sunt, în realitate, construite social. Ele sunt impuse de structuri de putere care se bazează pe tradiții, religie sau ideologii dominante. Cei care resping schimbarea sau tranzițiile de orice fel sunt adesea cei care vor să păstreze ordinea socială stabilită, în care „naturalul” este doar un termen comod pentru a susține lucrurile cum sunt. Deci, poate că nu toate normele „naturale” sunt chiar naturale în mod obiectiv – poate sunt doar niște construcții sociale care încearcă să mențină o ordine care nu ne mai servește.

Dar ce știu eu? Am fost numită „doar o feministă cinică, comunistă și curcubeică” și sincer, sunt. Nu știu cum invalidează asta opiniile mele, dar hei…

Uite, nu vreau să se înțeleagă că am ceva cu persoanele religioase sau spirituale. Chiar deloc. Relația ta personală cu zeul tău nu e treaba mea, și sincer, mă bucur pentru tine dacă ai găsit ceva care te centrează în haosul ăsta de lume, ceva care îți aduce liniște și bucurie. Practică-ți credința cum vrei: singurx, în grup, cu un tip în rochie pe un piedestal, care ține prelegeri despre te miri ce – nu am nicio problemă cu asta. Îți susțin dreptul să faci ce vrei.

Problema apare în momentul în care religia – care, până la urmă, este o alegere personală (sau „chemare” personală, dacă vrei să sune mai poetic) – devine instrument de control asupra celor care nu au cerut să facă parte din ea. Când dogmele tale personale sunt transformate în reguli sociale obligatorii pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu împărtășesc credința ta.

De asta, de exemplu, mă irită Franny de la Vatican, care dintr-un oarecare motiv consideră că e perfect în regulă să folosească termeni foarte insultători la adresa homosexualilor, să excludă și stigmatizeze persoanele trans și să fie împotriva mamelor surogat. Motivul? Nu știu, probabil ceva ce mintea mea prea limitată și proastă n-o să înțeleagă vreodată.

Apropo, unul din puținele lucruri care este cu adevărat împotriva naturii este că ne prefacem că „climate-change” nu e real și ne retragem din acorduri verzi.

3. Chirurgia estetică? Binecuvântată. Tranziția? Blasfemie!

Când cineva își modifică corpul prin chirurgie estetică (lifting facial, implanturi mamare, liposucție, rinoplastie etc.), majoritatea oamenilor nu simt nevoia să urle despre cum „intervențiile chirurgicale sunt împotriva legilor naturale”. Mai mult, dacă un bărbat cis își face transplant de păr ca să nu fie chel (Elon Musk, știu ce-ai făcut), nimeni nu simte că s-a distrus ordinea universală. Dar dacă o femeie trans își face operație de afirmare a genului? Foc și pară!

Dar hai să fim serioși – dacă unii oameni au libertatea să își tatueze pe spate un dragon de 3 metri, să își pună implanturi pectorale sau să-și injecteze Botox până când fața lor pare turnată în plastic, atunci de ce tranziția este brusc tratată ca o crimă cosmică? Pentru că problema reală nu este „modificarea corpului”, ci cui i se permite să o facă și în ce scop.

Și ăsta e punctul esențial în standardele duble. Modificările corporale sunt „în regulă” doar dacă nu deranjează status quo-ul. Oricine poate să-și facă părul roz sau să-și pună implanturi dentare, dar dacă o persoană trans își modifică corpul pentru a se alinia cu identitatea sa? ATUNCI BRUSC DEVENIM TOȚI FILOZOFI, TEOLOGI ȘI EXPERȚI ÎN BIOLOGIE ȘI MAI ALES ÎN ETICĂ ȘI MORALITATE!

4. Intervențiile medicale: o istorie lungă a „sfidării naturii”

Dacă am aplica logica „nu interveni asupra corpului tău” peste tot, omenirea ar fi murit pe la 1300. Medicina modernă există exact pentru că oamenii nu acceptă să „lase natura să-și urmeze cursul”. De exemplu:

• Transfuziile de sânge (introducerea unui lichid străin în corp? Sacrilegiu!)
• Vaccinurile (înșeli sistemul imunitar?! Te joci de-a Dumnezeu?!)
• Dializa (dacă rinichii tăi cedează, înseamnă că așa a vrut divinitatea, nu?)
• Protezele (dacă pierzi un picior, înseamnă că Dumnezeu te-a vrut fără el!)
• Chimioterapia (mai are și „chimie” în nume și toți știm că „chimicalele” sunt oribile și „ne-naturale”! – TOATE lucururile în universul ăsta sunt chimie!)

Mai mult, în Evul Mediu, credințele religioase interziceau autopsiile pe cadavre, pentru că erau considerate împotriva „legii naturale”. Asta a împiedicat progresul medical și științific timp de secole, făcând ca înțelegerea anatomiei umane să avanseze mult mai greu. Îți poți imagina să fii operat de cineva care nu a avut voie să studieze un corp uman real? Noroc că între timp am renunțat la dogme și am acceptat că medicina salvează vieți.

Iar acum avem chiar manipulare genetică în scopuri medicale, care este privită ca o direcție normală și progresistă. Mulțumesc lui Dumnezeu!

5. Și tatuajele? Și vopsitul părului? Și sala?

Dacă modificarea corpului este o crimă cosmică, atunci cum rămâne cu tatuajele? Am două, pentru că am vrut bilet expres în cea mai fierbinte parte a iadului. Sau cu vopsitul părului? Dacă Dumnezeu te-a făcut blondă, înseamnă că este o insultă divină să te faci brunetă? Cine ești tu să devii roșcat? Sau blond platinat? Oare vopseaua de păr este un afront la adresa divinității? Probabil că da! Și dacă te dai cu autobronzant? Dumnezeule, blasfemie pură!

Dar cum rămâne cu mersul la sală? Dacă mușchii tăi n-au fost meniți să fie sculptați, cine ești tu să intervii asupra „perfecțiunii naturale” a propriului tău trup?

Sigur, unii vor spune că „sportul e sănătos” și că e diferit de o intervenție chirurgicală. Dar dacă motivul pentru care mergi la sală este mai degrabă estetic decât medical? Dacă vrei doar să-ți modelezi corpul pentru că nu-ți place cum arată acum? Nu seamănă asta, oare, cu tranziția medicală? Aparent nu, pentru că un bărbat care trage de fiare să arate „mai masculin” e complet natural, dar o persoană trans care ia hormoni ca să-și alinieze corpul cu identitatea ei e… de neconceput.

Dar, sincer, crezi că Dumnezeu a vrut să ai mușchi sculptați? Dacă te-a făcut El cu burtică, cine ești tu să intervii asupra creației Sale mergând la sală și mâncând sănătos? Nu, nu, Dumnezeu te vrea out-of-shape și să mânânci de la Mc! De ce de la Mc? Pentru că e arbitrar și toată panica morală din jurul tranziției e la fel de arbitrară! Încerc să exprim cât de ipocrită e toată mișcarea asta anti-tranziție!

Mai mult, machiajul este și el o intervenție asupra propriului corp, deși rareori este perceput astfel. Îți schimbi trăsăturile feței, îți creezi contururi noi, îți modifici vizual imaginea. Și totuși, nu vedem revolte împotriva fondului de ten sau a rujului. De ce? Pentru că este o intervenție socialmente acceptabilă, una care aliniază persoana la normele de gen, nu le sfidează. Nimeni nu contestă machiajul ca fiind „împotriva naturii” pentru că menține și întărește o imagine tradițională a feminității. Dar dacă o persoană trans își modifică corpul (inclusiv prin machiaj) ca să-și alinieze aspectul cu identitatea sa? Brusc, devine o „amenințare” la adresa ordinii firești a lumii.

Uită-te la Trump, care are mai mult fond ten pe un centimetru pătrat, decât îmi pun eu pe toată fața! (probabil în încercarea de a ascunde tenul verde și solzos – este o glumă despre cum este de fapt un reptilian care-și dorește să subjuge umanitatea… OK, nu toate poantele mele pot fi bangers! Scuză-mă!)

Pentru că, din nou, problema reală nu este modificarea corpului, ci faptul că persoanele trans există și îndrăznesc să trăiască autentic.

6. Tot ce ne înconjoară în lumea civilizată e „împotriva naturii”, idioților

Dacă ar fi să ducem argumentul „împotriva naturii” la extrem, și de ce să n-o facem, oricum e stupid în orice formă, atunci ar trebui să renunțăm la ciment, roată, poliester, țesături mixte, electricitate, avioane, telefoane mobile și internet (da, inclusiv la dispozitivul de pe care citești acest articol – da! aruncă-l, dă-i foc! Dar doar după ce dai like, share și comment! 💖). Toate sunt inovații care au modificat mediul nostru „natural” și care, conform aceleiași logici, ar trebui să fie considerate greșite.

Ce înseamnă „natură” în contextul umanității: nu este cumva în natura umană să inoveze, să creeze și să se adapteze? Sau trebuie să ne limităm la o definiție rigidă a „ceea ce este natural”? Nu pare stupid să ne impunem singuri niște limite?

Și, hai să ne gândim puțin la unele dintre cele mai recente inovații științifice. De exemplu, tehnologia CRISPR – pentru modificarea genetică, că tot ziceam mai sus de ea – a fost la început întâmpinată cu mult scepticism, ba chiar cu îngrijorare, fiind considerată „împotriva naturii”, „ne jucăm de-a Dumnezeu!”. Ideea de a „scrie” genele umane pentru a preveni boli sau a îmbunătăți trăsături era aproape inacceptabilă pentru mulți. Dar iată că astăzi, CRISPR este privit ca o direcție normală și revoluționară a științei, cu potențialul de a salva milioane de vieți.

Apoi, mai avem implanturile cerebrale, care la început au fost considerate o blasfemie. Înlocuirea sau augmentarea funcțiilor creierului cu ajutorul tehnologiei era văzută ca un atac direct asupra „naturii umane”. Însă acum, cu aplicații în tratamentele pentru boli neurodegenerative sau pentru creșterea performanței cognitive, aceste tehnologii sunt acceptate și chiar privite ca o oportunitate de a îmbunătăți viața umană.

Aceste exemple subliniază un adevăr fundamental: schimbarea, adaptarea și progresul sunt inerente umanității. Dacă nu am fi deschiși la inovație și nu am fi dispuși să ne punem sub semnul întrebării limitele „naturii”, probabil că am fi încă în epoca de piatră, ignorând progresele care fac lumea mai bună pentru toți.

7. Sexul anal: chiar asta e problema ta?

Hai să vorbim despre elefantul maro din cameră (sau, mai bine zis, despre subiectul pe care unii insistă să-l aducă în conversație de fiecare dată când vine vorba de comunitatea queer).

În primul rând, nu toate persoanele queer îl practică. Și dacă crezi opusul, asta arată, de fapt, cât de ingnoratx ești și cât de puține știi despre subiect. În al doilea rând, sexul anal nu este „împotriva naturii”. Știi cine mai face sex anal? Heterosexualii. Da, exact, cuplurile „tradiționale”. Nu e nimic „anormal” sau „periculos” la asta – e practicat de milioane de oameni, e complet safe (dacă ai grijă și folosești lubrifiant, pentru că, surpriză, fricțiunea există), și mai mult decât atât, nu e treaba ta. Nu e despre tine. Nu e „treaba” ta. La propriu.

La fel ca felația, care – ghici ce? – nu este nici ea un act strict „procreativ”, dar cumva nu e demonizată în aceeași măsură. De ce? Nu știu, poate pentru că unii nu și-au rezolvat încă disonanțele cognitive.

Dacă vrei să-ți păstrezi „puritatea”, ești liberx să o faci. Dar să mori pe dealul „sexul anal este împotriva naturii” e ridicol, mai ales când realitatea și statisticile îți râd în față.

Obsesia față de ce face lumea în dormitor nu e „naturală” – e doar o proiecție a propriilor tale anxietăți. Nu e o cogniție sănătoasă.

Apropo de puritate, dacă ne uităm la ce spune tradiția creștină, Maria, Maica Domnului, este descrisă ca „pururea fecioară” (perpetua virginitas), ceea ce înseamnă că nu doar că a fost virgină înainte de nașterea lui Iisus, dar a rămas așa și după. Deși a fost căsătorită formal cu Iosif, relația lor nu a fost una conjugală în sens obișnuit. Nu „s-a consumat” niciodată.

Știi cine alege asta voluntar? Membrii comunității asexuale. Care intră sub umbrela LGBTQIA.

Dacă luăm în considerare și felul în care este venerată de-a lungul istoriei – ca o femeie care sfidează normele sexuale și reproductive ale vremii – eu cred că am un caz solid să o numesc pe Maria un simbol ace.
Așa că, data viitoare când vrei să demonizezi comunitatea queer pe baza „naturii”, amintește-ți că una dintre cele mai importante figuri ale religiei tale ar fi participat la prima ediție a Pride-ului din Nazaret.

Sunt curioasă: sunt supozitoarele împotriva „firii naturale”? Și ele tot acolo intră. Sau e penisul, specific, care e interzis? Și dacă e penisul interzis, un simulacru din silicon e acceptabil? Dar dacă e de sticlă și n-are „trasaturile” unuia adevărat – e practic doar un cilindru cu vârful rotunjit? Întreb pentru o prietenă. A, dacă e double-sided? Ok, mă opresc.

8. Concluzie: Ipocrizie? Clar!

În final, problema, evident că nu este despre intervențiile medicale. Problema este că unii oameni pur și simplu nu suportă ideea că persoanele trans își pot lua viața în propriile mâini și pot trăi autentic. Ipocrizia devine evidentă când vedem cum aceleași persoane care condamnă tranziția medicală se bucură de toate celelalte „intervenții ne-naturale” fără să clipească.

Așa că, dragii mei specialiști în legea divină, decideți-vă: ori aruncăm la gunoi toată medicina modernă și trăim ca în Evul Mediu (dar fără roată, deci ne-ntoarcem în peșteri, bănuiesc), ori acceptăm că fiecare persoană are dreptul să decidă ce face cu propriul său corp.

Și aici ajungem la concluzia inevitabilă: oamenii nu sunt deranjați de schimbarea corpului, ci de faptul că unii își iau controlul asupra propriilor vieți în moduri care le contrazic viziunea rigidă despre lume. Dacă te conformezi normelor sociale, poți face orice modificare vrei. Dar dacă tranziția ta le zdruncină confortul ideologic, brusc devine „o tragedie a umanității” și „un afront adus divinității”.

Să ne oprim puțin din ipocrizie și să recunoaștem că tranziția nu este „împotriva naturii” – este doar împotriva prejudecăților unor oameni care nu suportă ideea că nu au dreptul să decidă pentru alții. Că nu le acceptăm „dreptul lor” de a decide cum ne trăim viața și că ne exercităm autonomia corporală.

Până atunci, mă duc să comit o altă blasfemie cosmică: să-mi fac manichiura – sper că nu va exploda universul.