„Fetele n-ar trebui să boxeze” și totuși „nu ești destul de femeie ca să boxezi”. 

OK, oameni buni, n-o să mint: nu sunt în regulă. Am petrecut ultimele câteva zile urmărind și investigând cazul lui Imane Khelif și Lin Yu-ting, iar discursul online (și offline) din jurul situației mi-a distrus sănătatea mentală. Se propagă atât de multă ură, bazată pe dezinformare, minciuni și transfobie că a trebuit să-mi iau ziua de ieri liberă, să fac un „cleansing” de internet, pentru a putea funcționa. 

Sunt sigură că o să înjur o grămadă în acest articol. Știu idiomul conform căruia vorba dulce mult aduce, dar sincer, oamenii despre care voi vorbi în rândurile de mai jos nu-și vor schimba opiniile proaste nici dacă sunt mieroasă, conciliabilă și serviabilă, așa că acesta este un exercițiu în a-mi vărsa eu frustrările adunate de-a lungul timpului și nu o încercare de a „dezbate”, sau de a „găsi un numitor comun”. Fuck bigotry!

Începutul 

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice a generat o groază de indignare, pentru că organizatorii au avut „obrăznicia” de a avea persoane queer (drag queens, un model trans și alte reprezentări ale LGBTQ+) ca și interpreți. O scenă particulară, care a fost interpretată ca fiind o parodie a picturii Cina cea de Taină, de Leonardo da Vinci a fost folosită ca punct principal pentru „nelegiuirea” suferită de sărmanii creștini, săvârșită de „the queers”. 

Deși scena, care l-a avut în prim plan pe Dyonisus, pictat albastru, a fost bazată pe pictura The Feast of the Gods, de Jan van Bijlert, nu pe Iisus și cei 7 pitici de Leonardo. Dar înțeleg cum ar fi putut fi interpretată ca și Cina cea de Taină, pentru că un Bacchus (Dionysus, pe numele lui grecesc) albastru este foarte ușor de confundat cu Iisus, care la rândul lui era Na’vi, canonic vorbind. (Cred. Recunosc, nu am mai citit Biblia de când eram mică, deci memoria mea s-ar putea să nu fie 100% precisă.) De asemenea, Jocurile Olimpice, care-și au originile în Grecia Antică, n-ar fi putut să ne ofere context asupra conținutului scenei, care arăta reprezentări de zei olimpieni. Nu, nu, tipul albastru era Iisus, iar apostolii săi au fost înlocuiți cu drag queens. Un afront clar adus valorilor creștine. Fucking idiots! 

Hai să ne fie clar că NU „parodia” Cinei cea de Taină (deși scena e bazată pe cu totul altceva) este motivul principal al indignării bigoților. 

Pentru că aceeași bigoți nu au avut aceeași reacție viscerală când Simpsons did it, sau Family Guy, South Park, Garfield, Monty Python’s Life of Brian, Andy Warhol, Battlestar Galactica, Watchmen, The Sopranos, House MD, Lost, The Expendables 2 (The fucking Expendables 2 a parodiat Cina cea de Taină în materialele promoționale) și multe altele au parodiat fie în materiale promoționale, fie on-screen, explicit, pictura lui da Vinci. Toate au avut imagini, sau scene, nu cu zei olimpieni, ci cu intenția clară și declarată de a parodia The Last Supper. 

Nu, nu, nu. Indignarea vine din faptul că organizatorii au avut coaiele să folosească interpreți queer și imagini queer-coded. 

Dacă în loc de drag queens și persoane trans, scena i-ar fi avut pe Peter Griffin, Tony Soprano, Eric Cartman, Homer Simpson și Sylvester Stalone în prim plan, backlash-ul ar fi fost spre aproape inexistent. Scandalizarea nu vine pentru că ceremonia de deschidere a arătat lipsă de respect pentru religia creștină, ci din homofobie și transfobie. 

De asemenea, după aproape o săptămână de la ceremonia de deschidere, instituția care zice că militează pentru iubire și acceptare între toți oamenii, a emis un comunicat în care „deplângea ofensa” cauzată creștinilor. Franny, și tu și cercul tău de pedofilie organizată puteți să vă duceți dracu’ din punctul meu de vedere, cât timp vă mențineți opiniile transfobe, homofobe și anti-mame surogat și nu „deplângeți” grooming-ul și abuzul sexual al copiilor, pe care-l fac angajații voștri și pe care încercați să-l ascundeți sub preș. Fucking weird freaks! 

Poate ar trebui să petreci mai mult timp investigând asta, sau asta, și asta, asta, asta, asta, asta și asta decât să te fută grija despre niște persoane queer care fac un show televizat.

Și pentru părinții care sunt de părere că „de ce să fie copiii noștri expuși la așa ceva?” și „n-am nimic cu ei, doar să nu-i văd!”, sunteți homofobi și sper să vedeți chestia asta curând și să lucrați să vă îmbunătățiți. Nu, nu sunteți „toleranți”. Și dacă nu vedeți asta, sper din tot sufletul că progeniturile voastre să nu se dovedească a fi queer, pentru că viața lor o să fie un calvar cu voi ca părinți. 

Iar conștientizarea și sensibilizarea la existența querness-ului, da, inclusiv prin reprezentarea în ceremonia de deschidere a JO, nu transformă pe nimeni magic în persoană queer. Copilul tău nu va deveni gay pentru că l-a văzut pe Dionysos albastru întins pe o masă. Dacă e cis-het, va rămâne cis-het, singura chestie care se schimbă e că o să devină mai tolerant cu prietenii lui queer. Copilul tău e gay, dacă e gay. La fel cum este stângaci, dacă s-a născut cu variațiunea genetică de stângaci. Nu poți să-l faci tu stângaci, dacă e dreptaci. Adică poți, dacă vrei să sufere de probleme emoționale și deficiențe de învățare, dar în cazul ăsta poate ar trebui să intervină statul să oprească abuzul cauzat de opiniile tale arhaice. Și dacă e gay, știi ce-o să facă reprezentarea în media?! O să-l ajute să se descopere mai repede, o să se simtă văzut și o să-i dea încredere în sine și în identitatea sa. You fucking idiot!  

Dacă răspunzi la cele de mai sus cu „nu sunt transfob (homofob, altefob), pentru că nu mi-e frică de ei”, cum am văzut în atât de multe răspunsuri online, OMG, you fucking tool! Orice fobie are nu doar componenta de frică irațională, ci și de aversiune față de obiectul fobiei. Jesus fucking blue Christ! Stop being an idiot, at the very least for the sake of your child! 

Iar despre cum melodia interpretată de Gojira a fost satanică, ce pot să zic? Panică morală. În 2024 încă avem specimene care consideră că muzica rock, sau heavy metal este satanică. În anii ’50 Elvis Presley și alți pionieri ai rock’n’roll-ului erau criticați de unii lideri religioși și conservatori că muzica lor era decadentă și incita la comportament imoral. Încă de atunci au început să apară primele suspiciuni legate de influențele „diabolice” ale muzicii rock și în anii ’70-’80 s-a pornit panica morală în plină floare. Fucking idiots! 

Imane Khelif (și Lin Yu-ting) 

Și acum să trecem la situația care m-a trimis pe o pantă descendentă, o spirală care mi-a distrus sănătatea psihică în ultimele zile. 

Imane Khelif este o boxeriță care participă la Jocurile Olimpice, la proba de box feminin. Născută în 1999, este originară din nord-vestul rural al Algeriei. Tatăl ei nu a fost inițial de acord ca ea, o fată să practice boxul, pentru că boxul nu este un sport pentru femei. Imane însă a renunțat la fotbal în adolescență pentru a-și urmări noua pasiune – chiar dacă a trebuit să călătorească 10 kilometri dus-întors până la sală. 

Să ne fie tuturor foarte clar că a fost desemnată ca fiind de sex feminin la naștere, iar acest lucru este menționat în pașaportul ei, a fost crescută ca fată, se identifică de sex feminin și nu există nici o dovadă că ar fi bărbat sub acoperire, sau femeie trans, sau intersex, orice ați auzit online, sau în presă, sau de la unchiul vostru alcoolic. (Am văzut și acuze cum că ar fi bărbat transgender, dar sunt sigură că persoanele respective sunt doar foooarte confuze și de fapt doreau să zică „femeie trans”.) 

Incidentul care a stârnit hate mob-ul s-a întâmplat joi, 1 august, când boxera italiană Angela Carini s-a îndepărtat brusc de adversara sa algeriană și s-a dus în colțul său, abandonând lupta. Carini nu a dat mâna cu Khelif după ce arbitrul a declarat-o pe Imane câștigătoare și a căzut în genunchi în ring, plângând. La câteva minute după aceea, Carini, încă în lacrimi a spus că a renunțat din cauza durerii provocate de primele lovituri încasate. 

De asemenea, de notat că sportiva italiană a spus că nu face o declarație politică și că nu refuză să lupte cu Khelif. Carini a mai spus că nu este calificată să decidă dacă oponenta ei ar trebui să fie lăsată sau nu să concureze, iar mai târziu și-a cerut scuze public față de adversara ei pentru backlash-ul de care aceasta are parte acum. 

Descalificarea de la Campionatul Mondial de Box din 2023 

Ceea ce a mai pus niște paie pe foc este faptul că atât Imane Khelif, cât și Lin Yu-ting au fost descalificate de la campionatul mondial din 2023 după ce nu au trecut teste de eligibilitate nespecificate și netransparente pentru competiția feminină din partea Asociației Internaționale de Box (IBA). 

Oficialii IBA au făcut o declarație în care se afirmă că niciuna dintre boxeuse nu a avut un „examen de testosteron” anul trecut, dar ambele au fost „supuse unui test separat și recunoscut” pentru descalificarea lor. Aceștia au spus că „detaliile testului rămân confidențiale”, refuzând să le explice. De ținut minte pentru că e important pentru mai târziu. 

Khelif a fost descalificată abia după ce a învins-o pe boxera rusă Azalia Amineva în timpul turneului, care este din nou o informație de ținut minte. Azalia nu avea nici o înfrângere până în acel moment și o dată cu descalificarea oponentei sale, recordul perfect i s-a menținut. 

IBA și controversele din jurul federației 

Comitetul Internațional Olimpic (CIO) este responsabil de competițiile de box de la Paris deoarece acesta a revocat statutul olimpic al IBA după ani întregi de probleme. De la guvernanță suspicioasă, la lipsă de transparență la jurizare, arbitrare și de asemenea, financiară și multe cazuri de corupție. 

IBA este controlată de președintele Umar Kremlev, care este rus. Este de asemenea un prieten apropriat al bunului Vlăduț Putin. Kremlev a adus Gazprom, companie deținută de statul rus, ca principal sponsor și a mutat o mare parte din operațiunile IBA în Rusia. 

Federația condusă de statul rus (hai să fim sinceri) a ignorat recomandările CIO și a permis luptătorilor ruși să concureze la campionatul mondial din 2023 sub steagul rus și nu „neafiliați” ca în toate celelalte competiții sportive. 

De atunci, IBA a pierdut mai mult de trei duzini de membri care au format un nou grup numit World Boxing, care speră să fie recunoscut de CIO ca organismul de conducere al sportului înainte de Jocurile de la Los Angeles din 2028. 

Rusia, mon ami  

În ultimul deceniu, Rusia s-a poziționat ca un campion ortodox creștin, ca un ultim bastion al viziunilor anti-LGBTQ+, un campion global al valorilor creștine, cu scopul de a „ajuta la eliberarea Occidentului de noul totalitarism liberal anti-creștin al corectitudinii politice, ideologiei de gen, cenzurii mass-media și dogmei neo-marxiste” despre care am scris mai în detaliu în 707 milioane de dolari. 

Moscova își face simțită prezența în timpul Jocurilor de la Paris, cu grupuri legate de guvernul Rusiei folosind dezinformarea online și propaganda de stat pentru a răspândi afirmații incendiare și a ataca țara gazdă, deși cei 15 sportivi ai lor care au fost admiși de CIO participă la competiție sub steagul neutru. Paris este prezentat ca o cloacă plină de criminalitate, folosind imagini cu șobolani, gunoi și canalizare.  

Un videoclip care ironizează Jocurile s-a răspândit rapid pe platforme de social media precum YouTube și (X) Twitter, fiind ajutat de 30.000 de boți de social media aparținând unui notoriu grup de dezinformare rus care a vizat anterior Franța. În câteva zile, videoclipul era disponibil în 13 limbi, datorită traducerii rapide realizate de inteligența artificială. Și imaginile cu șobolani și gunoaie? Generate cu AI. 

Nu este o surpriză că mașina de dezinformare rusă critică Parisul și amplifică dezbaterea despre Khelif pentru a submina Jocurile Olimpice. Evident, în weekend, rețelele de dezinformare deținute de Kremlin au profitat de disputele legate de Imane Khelif, care s-a confruntat cu întrebări nefondate despre genul ei și au apărut afirmații fără temei că ea ar fi bărbat sau trans. 

Mai multe despre campaniile de dezinformare legate de Jocurile Olimpice de la Paris, precum și dovezile pentru cele despre care zic mai sus, găsești pe articolul ăsta de pe site-ul The Associated Press. Este o lectură foarte interesantă despre modul în care mașina de propagandă rusă subminează JO, iar idioții pun botul. Dar mai multe despre idioții care au pus botul mai târziu. 

„Forța de neoprit” 

După toate astea ai crede că Imane este o forță de neoprit, nimicitoare, un demolator uman. 

Dar realitatea este alta. Nu mă înțelege greșit, Khelif este o sportivă de temut, cu abilități de luptă respectate, concurând în evenimente internaționale de top — inclusiv în turnee majore de box amator din ultimii șase ani, cum ar fi Jocurile Olimpice de la Tokyo. A și câștigat câteva medalii de aur regionale. 

Însă este departe de a fi imbatabilă. 

Khelif și-a făcut debutul pe scena mondială de box amator la vârsta de 19 ani. Ea s-a clasat pe locul 17 la Campionatul Mondial din 2018 și pe locul 19 la Campionatul Mondial de Box Feminin din 2019. La Jocurile Olimpice din 2020, Khelif a ajuns în sferturile de finală înainte de a pierde în fața lui Kellie Harrington din Irlanda. 

În 2022, Khelif a obținut locul II la Campionatul Mondial de Box Feminin după ce a pierdut în fața lui Amy Broadhurst. Khelif a câștigat, de asemenea, medalii de aur la Campionatul African din 2022, la Jocurile Mediteraneene și la Jocurile Arabe din 2023. 

Khelif are un record de 38-9 (dintre care 5 knock-out-uri) ca luptătoare la nivel amator și 1-0 la nivel profesionist. 

În comparație, Claressa Shields, considerată cea mai bună luptătoare de box curentă, are un record de 14-0 (2KOs), Katie Taylor 23-1 (6 KOs), Amanda Serrano 47-2-1 (31 de KOs!!!), toate trei încă active, iar Laila Ali, care s-a retras în 2007 are 24 de victorii și nici o înfrângere (21 dintre acestea terminându-se în knock-out). 

Astfel, deși este o sportivă foarte bună, nu este nici pe-aproape de a fi un oponent imbatabil, fapt arătat de cele 9 înfrângeri pe care le-a suferit luptând cu alte FEMEI! 

Idioții proeminenți care au pus botul 

Printre idioții principali cu o influență considerabilă pe social media care au participat la toată idioțenia asta, se numără: 

Donald Trump – confirmat ca fiind criminal în serie american și posibil prădător sexual. 

Elon Musk – megaloman imigrant în SUA, care trăiește într-o realitate delirantă, în care copilul său perfect sănătos, este de fapt mort, în mintea lui bolnavă. Și care exact în momentul ăsta dă în judecată companii pentru că nu vor să-și facă reclamă pe platforma lui inundată de neo-fasciști, după ce acum doi ani le-a spus să „go fuck themselves”.  

JK Rowling – o scriitoare britanică a cărei creier a fost distrus de mucegai. (Știu că este cel mai probabil un pattern floral, care pare a fi mucegai, taci. Creierul ei a fost distrus de transfobie.) 

Giorgia Meloni – politician de dreapta, italian, aflată adesea în centrul controverselor, implicată în scandaluri legate de partenerul său (TW: gang rape, partenerul Giorgiei a dat vina pe victima abuzului sexual) și de partidul său, Frații Italiei, care își are rădăcinile politice în Mișcarea Socială Italiană (MSI) – înființată de foștii susținători ai lui Mussolini după al Doilea Război Mondial. Membrii partidului au fost surprinși făcând saluturi fasciste și folosind limbaj rasist și antisemit. 

Logan Paul – întruchiparea zicalei „bro, hold my beer”, dar care măcar a recunoscut că „poate” a răspândit dezinformare. 

Imane este o femeie cis!!! 

Paris Boxing Unit 2024 (PBU) și Comitetul Internațional Olimpic (CIO) au venit în apărarea lui Khelif și Yu-ting în mod repetat, confirmând că femeile respectă reglementările de eligibilitate, înscriere și medicale ale competiției. „Nu a existat niciodată vreo îndoială că ele sunt femei”, a spus președintele CIO, Thomas Bach, într-o conferință de presă pe 3 august. „Aceasta nu este o chestiune de transgender: este vorba despre o femeie care participă la o competiție feminină.” 

Pe 5 august, IBA au organizat și ei o conferință de presă pentru a „lămuri” situația. BBC a descris conferința astfel: „conferința de presă haotică de luni a lăsat mai multe întrebări decât răspunsuri în legătură cu controversa privind eligibilitatea ce a umbrit boxul la Jocurile Olimpice din 2024”. 

Evident, în timpul conferinței de presă, președintele Umar Kremlev și directorul executiv Chris Roberts erau așteptați să aducă noi clarificări asupra descalificărilor. Ce a urmat a fost o scenă parcă scrisă de Lewis Carroll, în care absurdul a fost ridicat la un rang pe care până și pisica de Cheshire ar avea probleme să îl înțeleagă. 

După niște dificultăți tehnice, care au întârziat conferința pentru aproape 2 ore, Kremlev și Roberts  au oferit relatări contrastante și adesea contradictorii despre descalificări. 

Kremlev a spus că în testele lor, cele două sportive au avut un nivel foarte ridicat de testosteron, „ca bărbații”, Roberts în schimb, a spus că s-au făcut „teste de cromozomi”. 

Apoi, cei doi au spus că testele au fost trimise la două laboratoare diferite, acreditate de Agenția Mondială Anti-Doping (WADA). WADA, însă nu se ocupă cu teste de gen și activitatea sa se referă exclusiv la problemele legate de antidoping, lucru confirmat de agenție celor de la BBC. 

Rezultatele testelor sunt „secrete” și nu au fost împărtășite cu presa. Testele în sine sunt secrete, pentru că nimeni nu știe în ce au constat! Roberts spune că au fost de sânge, dar nu știe să spună exact pentru ce anume. 

În plus, aceleași teste au fost făcute pe cele două sportive și în 2022 și Roberts spune că acelea au fost neconclusive (Atenție! Pentru ambele boxere), dar cele din 2023 au arătat… ceva (?!) (Atenție! Pentru ambele boxere). Ce au arătat? IBA nu publică rezultatele. 

Răspunsurile lui Roberts la întrebările BBC sunt absolut delirante. Întregul interviu se găsește aici și dacă nu ești emoțional investit în această situație, jur că este de o absurditate delicioasă, care parcă iese din gurile unor personaje din Alice’s Adventures in Wonderland. Curiouser and curiouser! 

CIO a apărat repetat dreptul celor două de a concura în această săptămână. CIO a spus că a luat deciziile de eligibilitate pentru boxeri pe baza regulilor legate de gen care au fost aplicabile la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016.  

Și nu e ca și cum CIO are o atitudine hands-off când vine vorba de cine poate, sau nu participa la JO, inclusiv pe criterii medicale, biologice și de gen. Nope, au reguli bine stabilite, se aliniază la reglementările internaționale și la recomandările organizațiilor sportive relevante, inclusiv World Athletics și alte corpuri de conducere ale sportului, care stabilesc criterii pentru participarea sportivilor în funcție de gen și identitatea de gen. 

CIO este deschis la actualizarea regulilor și la adaptarea acestora pentru a reflecta evoluțiile în domeniul științei și al înțelegerii sociale privind genul și identitatea de gen. Aceasta include revizuirea periodică a regulilor pentru a asigura că sunt echitabile și că respectă drepturile tuturor sportivilor. 

CIO a implementat reguli care într-adevăr permit sportivilor transgender să participe la competiții, cu condiția să respecte anumite criterii, cum ar fi nivelul de testosteron. Reglementările sunt destinate să asigure un echilibru între drepturile sportivilor și echitatea competițională. 

Daaar, acestea fiind spuse Imane este o femeie CIS!!! 

Imaginează-ți un pic situația în care sportiva este pusă, emoțional vorbind. Pe lângă bullying-ul de care are parte pe social media, în presa online, presa scrisă, televiziune ș.a.m.d. Imaginează-ți cum, ca fetiță i s-a spus că nu poate să facă box pentru că nu este un sport pentru femei, iar acum, după ce a depășit acele obstacole, i se spune că nu are voie să facă box pentru că nu e „destul de femeie”! Fucking freaks, toți cei care v-ați dat cu părerea despre sexul și genul ei! 

Situația LGBTQ+ în Algeria 

Și totuși, hai să presupunem că Imane ar fi fost trans (stealth) DEȘI NU E!!! 

Dar să presupunem. Persoanele lesbiene, gay, bisexuali și transgender din Algeria se confruntă cu provocări legale și discriminare la nivel deschis. Atât actele sexuale de același sex masculine, cât și cele feminine sunt ilegale în Algeria. Atitudinile homofobe sunt normalizate în cadrul societății algeriene, iar persoanele LGBT sunt adesea supuse discriminării și riscă arestul. 

Legile penale provin din obiceiurile predominante în Algeria, care consideră homosexualitatea și îmbrăcarea în haine de sex opus (nu se face diferența dintre travesti și transgen) ca fiind împotriva credinței islamice. 

Executările de către grupuri „vigilante”, bătăile și tortura sunt de asemenea permise, poliția participând adesea la atacuri, fiind complici în abuz sau închizând ochii. 

Astfel, idioților, dacă faceți transvestigări și faceți outing unei persoane trans, care provine și trăiește într-o țară în care cel mai bun lucru care i se poate întâmpla dacă e queer, e să facă între 6 luni și 3 ani de închisoare, iar cel mai rău lucru este să se trezească gang raped și apoi omorâtă sub ochii aprobatori ai poliției, aveți sânge pe mâini. Este vina voastră că acea persoană a murit! Să vă fie clar! 

Și ați făcut asta cu o femeie cis, nici măcar trans! Monștrilor! 

Iar tatăl ei, da ăla care i-a spus că nu are voie să facă box, încă de când era mică, a trebuit să iasă în presă să arate poze cu fetița lui și certificatul de naștere să dovedească genul feminin al copilului său! 

My descent into depression 

La început am privit cumva de la distanță toată situația, dar cu cât s-au adăugat mai multe voci și mai multe păreri la acest caz am zis că merită să analizez ce se întâmplă. Mare prostie am făcut. 

Adăugându-se la idioții pe care i-am numit mai sus, au fost o grămadă de articole tendențioase, nedocumentate, care au repetat lucruri neadevărate, fără surse, fără nici un pic de valoare jurnalistică. Inclusiv că este trans, sau că suferă de un DSD, precum sindromul inventivității la androgeni (AIS). Și poate este intersex, dar nu știm asta, pentru că IBA nu publică rezultatele testelor! Toate astea sunt bazate pe PRESUPUNERI!  

Au fost și mai mulți „comentatori”, care au „adăugat valoare discuției” prin aceleași tâmpenii transfobe, repetitive, neoriginale cu care sunt deja obișnuită („EL este boxer, mnia”, „nu sunt trasfob, zic adevărul, mnia”, „nu există transgenderi! Dumnezeu a făcut doar bărbat și femeie, mnia”) dar de data asta erau îndreptate spre o femeie cis. 

Luni dimineață am intrat și pe (X) Twitter, iar unul dintre primele tweet-uri ar fi trebuit să-l citesc ca pe un shitpost, o postare absurdă, provocatoare, lipsită de sens, cum se face pe internet. Și totuși, acest tweet a lui Natalie Wynn m-a dărâmat. El zice, simplu: 

„c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women 
c*s women are women” 

Am capitulat și am început să plâng. Într-o lume normală, cum am zis, acest tweet ar fi fost un shitpost. Dar contextul l-a făcut să fie o declarație puternică, care are sens. Cum? 

Evident, este o parodie a sloganului „Trans women are women”, iar cis este scris ca „c*s” pentru că pe platforma de „free-speech” a lui Elon Musk, cuvântul cis, sau cisgender este considerat o insultă și postarea îți este ascunsă. Pe o platformă unde Andrew Tate postează fără probleme insulta care începe cu „n”, sau răspunde fetelor că: „poți sta liniștită că eu nu fac trafic de persoane cu grăsane”, „cis” este o insultă. Is this real life? 

Trăim într-o lume în care ca persoană trans, trebuie să aperi o persoană cis de transfobie. Este distopic, este absurd, este nedrept. Sunt feministă convinsă, dar să trebuiască să apăr feminitatea unei femei cis, este bizar.

Și totuși să zic o bazaconie ca „sunt o aliată a femeilor cis”, în contextul zilei de astăzi nu este atât de straniu. 

Iar dacă se dovedește că Imane, sau Yu-ting au AIS, sau alt DSD, sincer nu-mi pasă. De 100 de ani, femeile în sport au fost supuse mereu întrebărilor legate de sexul lor, au fost nevoite să treacă prin teste umilitoare de eligibilitate a sexului și au avut cariere ruinate din cauza asta. 

„De-a lungul timpului, oamenii au analizat organele genitale, cromozomii, au căutat o anumită genă și au examinat nivelul de testosteron. Și ceea ce am ajuns să înțelegem este că nu există o definiție clară a sexului, deoarece fiecare dintre aceste metode de testare s-a prăbușit sub propria greutate.” – Jaime Schultz, profesor la departamentul de kinesiologie al Universității Penn State, pentru NPR. 

De când sportul feminin a devenit competitiv, sportivele au trebuit să aducă adeverințe de la doctorul lor că sunt femei, mai apoi au fost supuse la controale ginecologice, fără a fi anunțate în prealabil, sau au trebuit să facă „parade” nud în fața unor bărbați ca să-și dovedească genul, iar mai nou avem teste de testosteron, sau de cromozomi. 

„Devine complicat, pentru că suntem atât de fixați pe această dihotomie, de a fi fie bărbat, fie femeie, încât nu apreciem adesea toate nuanțele din cadrul acestui continuum de sex și gen,” a mai spus Schultz în articolul de mai sus. 

Este misoginie. Transfobia tot din misoginie se trage. Dintotdeauna a fost despre misoginie. 

Sunt epuizată. Și ar trebui să mă opresc din doomscrolling. 

Pe partea pozitivă, atât Imane cât și Yu-ting au câștigat aurul olimpic la categoriile lor și acum sportiva din Algeria a depus o plângere pentru hărțuire morală, la tribunalul corecțional din Paris, la centrul național pentru combaterea urii online, împotriva (X) Twitter. Se zvonește că Lin Yu-ting se va alătura procesului.

Data viitoare despre „trans-sports”, pentru că n-am ceva altceva mai bun de făcut cu timpul meu decât să petrec o săptămână făcând research pe topicurile extrem de complicate și incredibil de complexe, pe care doar un număr limitat de oameni îl înțeleg și care o să-mi facă creierul terci. Sper doar că noua informație nu o să înlocuiască în memoria mea lucruri cu adevărat importante ca trivia despre cultura pop, componența echipei Real Madrid, pe fiecare sezon, din 2000 până astăzi, și versurile melodiilor lui Britney Spears de pe album de debut Baby One More Time.

You drive me crazy, I just can’t sleep,
I’m feeling frightened, I’m in too deep,
Oh, oh, oh, crazy, and it’s not all right!
Baby, hateful trans spew keeps me up all night!