Sexualitatea este o dimensiune complexă a identității umane, care include aspecte biologice, psihologice, sociale și culturale legate de atracție, dorință, comportament și identitate sexuală. 

Sexul și sexualitatea sunt încă un subiect tabu, deși fac parte din viețile tuturor și au făcut dintotdeauna. Ceea ce este prostesc. O idioțenie de-a dreptul. În ciuda acestor tabuuri și constrângeri sociale, părerea mea (da știu, sunt o travestită degenerată) este că importanța promovării deschiderii, educației și conștientizării acestora nu poate fi subestimată. Discuțiile deschise și informate pot contribui la sănătatea sexuală și emoțională a indivizilor și la combaterea stereotipurilor și discriminării legate de sexualitate. 

Când vorbim despre sexualitate putem face referire la oricare dintre următoarele aspecte importante ale ei: 

• Identitate Sexuală: Se referă la modul în care o persoană se percepe și se identifică în ceea ce privește sexul sau genul său. Identitatea de gen poate fi diferită de sexul atribuit la naștere și poate include identități precum transgender, non-binary sau genderqueer. Dacă identitatea de gen este aceeași cu sexul atribuit la naștere, te numești cisgender. Despre sex și gen, diferențele dintre cele două, am scris aici, științific, gen și aici, istorico-cultural, gen. 

• Atracție Sexuală: Sentimentele de atracție sau interes sexual față de alte persoane. Atracția poate fi direcționată către persoane de sex opus (heterosexualitate), de același sex (homosexualitate) sau către ambele sexe (bisexualitate). 

• Orientare Sexuală: Legată de atracție, se referă la direcția atracției sexuale a unei persoane și la identificarea acesteia cu o anumită categorie de orientare sexuală, cum ar fi heterosexualitatea, homosexualitatea, bisexualitatea sau asexualitatea. 

• Comportament Sexual: Acțiunile și practicile pe care o persoană le desfășoară în contextul sexual. Acestea pot include activități precum contactul sexual, masturbarea, sărutul, mirosirea pantofilor, travestirea și alte forme de interacțiune sexuală. 

• Dorință Sexuală: Cunoscută și sub numele de libido, este sentimentul de dorință sau interes sexual. Aceasta poate varia în intensitate de la o persoană la alta și poate fi influențată de factori precum starea emoțională, stresul, sănătatea etc. 

• Educație Sexuală: Teoretic vorbind, este un proces continuu de învățare și înțelegere a aspectelor legate de sexualitate, cum ar fi anatomia și fiziologia sexuală, relațiile interpersonale, contracepția, sănătatea sexuală și drepturile sexuale. Adică ce lipsește din instituțiile de învățământ. 

• Diversitatea Sexuală: Sexualitatea umană este extrem de diversă și poate fi experimentată și exprimată într-o varietate de moduri. Este important să recunoaștem și să respectăm diversitatea sexuală și să fim deschiși la diferite experiențe și identități sexuale. 

În orice interacțiune sexuală, consensul și siguranța sunt fundamentale. Toate activitățile sexuale ar trebui să fie consensuale, iar participanții ar trebui să fie informați și să ia măsuri pentru a se proteja împotriva bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite. 

De ce este tabu? 

În multe culturi, există norme și valori sociale care pun accent pe modestie și reținere în discuțiile despre sexualitate, sau chiar abținerea de la a vorbi despre acest subiect. Discuțiile legate de sex pot fi considerate jenante sau inadecvate în anumite medii sociale sau familiale, ceea ce împiedică deschiderea și discuțiile sincere. 

Aceste norme sunt întărite, sau chiar impuse prin religie. Multe religii au prescrieri și reguli stricte referitoare la comportamentul sexual și la modurile în care adepții acestora pot exprima acest comportament. Din acest motiv, sexualitatea poate fi privită ca un subiect sensibil sau chiar interzis în anumite cercuri religioase, iar discuțiile despre ea sunt descurajate, sau total evitate. 

La fel, educația sexuală poate fi minimală sau chiar inexistentă în școli sau în familie. Această lipsă de educație și informare poate duce la stigmatizarea subiectului, ceea ce duce mai apoi la dificultatea, sau imposibilitatea de a discuta deschis despre orice aspect al sexualității. 

De aceea, putem simți rușine sau jenă în legătură cu propria noastră sexualitate sau cu subiectele legate de sex, ceea ce ne face să evităm sau să restricționăm discuțiile pe acest subiect. Frica de a fi judecat sau de a fi perceput negativ contribuie la menținerea tabuurilor legate de sexualitate. Pentru că îl considerăm un subiect intim sau privat, pe care nu ar trebui să-l discutăm în public sau cu străinii. 

Dar pentru că am stabilit deja că sunt o travestită degenerată, eu n-am astfel de rușini și nu mi-e jenă să folosesc cuvinte ca „sex”, „sexualitate”, „cis” (mamă, ce rebelă sunt), „penetrare”, „heterosexualitate”, „lesbianism”, sau „consensual”! Astfel, adunați-vă în jurul leagănului sexual și ascultați-mă povestindu-vă lucruri pe care ar fi trebuit să le auziți de la părinți, sau educatori sexuali, sexologi, dar nu vi s-au spus, iar dacă știți despre ele, probabil știți de pe Google (sau v-ați uitat la „Euphoria” pe Netflix). 

Sexul 

Prima oară, let’s talk about sex, baby! Let’s talk about you and me, all the good things and the bad things that may be. Scuze, îmi place Salt-N-Pepa, deci let’s push it, push it good. 

Sexul (actul sexual) poate fi definit ca totalitatea activităților fizice de stimulare care implică zonele genitale și alte zone erogene, cu scopul de a aduce plăcere și/sau de a realiza conexiune intimă între parteneri. Aceste activități pot include penetrarea vaginală, anală sau orală, stimularea genitală manuală sau cu ajutorul altor obiecte, masturbarea reciprocă și alte forme de activități sexuale. 

De asemenea, masturbarea proprie poate fi considerată o formă de activitate sexuală, deoarece implică stimularea organelor genitale în scopul de a induce plăcere sexuală. 

Sexul este dansul eului și al cărnii, o simfonie a trupurilor aflate în armonie, în timp ce valurile pasiunii ne mângâie ca un vânt blând, sau ne învârt ca o tornadă aprigă. Este călătoria într-o lume a senzațiilor, unde fiecare atingere devine un vers al unei poezii, iar fiecare suspin devine ecoul unei plăceri imense. Sexul este acea dimensiune-buzunar în care ne pierdem, unde corpul și mintea se pierd într-o poveste nesfârșită de dorință și extaz.  

Sau asta ar trebui să fie, pentru că nu toți știm cum se face. Câteodată sexul e o simfonie tăcută, o poezie fără ritm, o poveste sfârșită mult prea repede, purtată de vântul rece al indiferenței. 

Orientare în spațiu 

Ca femeie trans sunt foarte des surprinsă de cât de multă lume nu face diferența dintre identitatea de gen și orientarea sexuală. De exemplu văd des spus că „a fi trans e doar să fi gay cu extra-pași”. Nu, pentru că există transbiene și băieți trans care sunt gay. Astfel, ca să simplific lucrurile cât se poate de mult, identitatea sexuală (mai bine spus de gen) este cine ești, iar orientarea sexuală este de cine-ți place (față de cine simți atracție). 

E simplu. Cele două lucruri sunt două chestii diferite, fac ambele parte din sexualitate, da, dar nu au legătură. Știu că trăim într-o societate heteronormativă, dar îți promit că nu este greu deloc să înțelegi acest concept. 

Orientarea sexuală se referă la modelul de atracție romantică, emoțională și sexuală a unei persoane față de alte persoane. 

Și dacă reușești să te desprinzi de heteronormativitate, poți vedea că orientarea sexuală este extrem de diversă și poate lua multe forme diferite. Cele mai cunoscute categorii ale orientării sexuale sunt heterosexualitatea, homosexualitatea și bisexualitatea, dar există și alte orientări sexuale, cum ar fi pansexualitatea (atracție față de persoane de orice gen), asexualitatea (lipsa atracției sexuale) și multe altele. În plus, pentru unele persoane, orientarea sexuală poate fi fluidă și poate fluctua în timp sau în diferite contexte de viață. Acest lucru înseamnă că cineva ar putea experimenta schimbări în atracție sau în modul în care se identifică de-a lungul vieții. Și este o chestie absolut normală. 

Unii oameni sunt mulțumiți să mănânce grătar tot timpul, alții vor grătar doar o dată pe an, unii își doreau grătar mereu, dar după un timp vor o salată, iar unii mănâncă doar vegan. Toate sunt moduri de viață absolut normale și acceptabile și nimeni n-ar trebui să-și bage nasul în dieta ta. 

Orientarea sexuală nu este o alegere și nu poate fi modificată prin intervenție sau influență externă. Să ne fie clar că terapia de conversie, sau violul corectiv (cum dracu’ e asta un lucru care se întâmplă?!) au ca scop traumatizarea individului non-heterosexual și nu „vindecă” nimic. 

De asemenea, să nu uităm că heterosexualitatea, homosexualitatea, bisexualitatea, pansexualitatea, demisexualitatea și altele sunt doar etichete pe care le punem noi unor concepte pentru a ne fi mai ușor să le categorizăm și să vorbim despre ele, să exprimăm lucruri astfel încât să ne înțeleagă lumea. Asta nu înseamnă că ele spun tot adevărul unei dimensiuni a identității umane extraordinar de complexe. Fiecare individ are dreptul de a-și alege singur etichetele care simte că i se potrivesc cel mai bine. 

Câteva dintre orientările sexuale mai puțin cunoscute: 

Pansexualitatea este orientarea sexuală caracterizată de atracția față de persoanele de orice gen sau identitate de gen. Persoanele pansexuale sunt atrase de oameni indiferent de genul lor sau de identitatea lor de gen. Bisexualitatea și pansexualitatea sunt două orientări sexuale care implică atracție față de mai mult de un gen, dar există unele diferențe subtile între ele. Termenul „bi” din bisexualitate se referă la această atracție față de două genuri, dar poate include orice combinație de identități de gen, cum ar fi bărbați și femei, femei și non-binar sau bărbați și agender, de exemplu; pe când persoanele pansexuale sunt atrase de oameni indiferent de gen sau identitate de gen. Ei nu se limitează la atracția față de bărbați și femei, ci pot fi atrase de o gamă largă de identități de gen, inclusiv non-binar, genderqueer, transgender, agender și altele. 

Asexualitatea este orientarea sexuală caracterizată de lipsa atracției sexuale față de alte persoane. Persoanele asexuale pot avea relații romantice sau intime, dar nu simt nevoia de activitate sexuală. Da, există, nu, nu sunt ciudați sau defecți. 

Demisexualitatea este caracterizată de atracția sexuală care apare numai după ce o persoană dezvoltă o conexiune emoțională profundă sau o relație intimă cu altcineva. Dacă această conexiune nu există, de obicei persoanele demisexuale nu se vor simți atrase sexual de nimeni. 

Orientarea sexuală androsexuală și gynesexuală – termenul „androsexual” se referă la atracția față de masculinitate sau la persoanele de gen masculin, în timp ce „gynesexual” este atracția față de feminitate sau la persoanele de gen feminin; practic atracție față de genul persoanei, sau modul ei de prezentare, nu la sexul ei, asignat la naștere. 

Persoanele cu orientare sexuală poliamoroasă pot avea capacitatea de a simți atracție romantică și sexuală pentru mai mult de o persoană simultan. Ei pot participa la relații romantice și intime cu mai mult de un partener în același timp, cu acordul și consimțământul tuturor celor implicați. Ca și opinie proprie, eu cred că mult mai multă lume este poliamoroasă, decât se știe. Dar lipsa de conștientizare și de educație asupra sexualității, precum și heteronormativitatea care este promovată de și în societate, îi împinge pe mulți indivizi poli în dulap. 

De unde și ratele mari de „înșelat” în relații. Pentru că mediul îți spune că nu ești „normal”, decât dacă ești cis, hetero și interesat doar de relații monogame, o persoană poligamă s-ar putea să se vadă pe sine ca pe un om deplorabil, dezgustător, sau stricat. Și nu spun că nu există oameni deplorabili care înșală pentru că sunt dobitoci, dar spun că unele persoane care înșală o fac pentru că sunt poliamoroase, nu știu acest lucru, se forțează să fie în relații monogame pentru că societatea, prietenii, familia, religia le dictează asta și ajung să fie nefericiți, neîmpliniți, deziluzionați. 

De aceea sunt o susținătoare avidă a discuțiilor despre sănătatea sexuală la începutul unei relații (și mai apoi pe tot parcursul ei). Dialoguri despre ce-și dorește fiecare de la relație, atât romantic, emoțional, cât și sexual. Este relația respectivă monogamă, sau una deschisă (open relationship), ce practici sexuale sunt OK și unde sunt limitele? Pentru că mulți dintre noi intră în relații presupunând că regulile heteronormative se aplică din oficiu și de cele mai multe ori nu este așa. Fiecare avem nevoi și dorințe diferite și foarte mulți avem preferințe sexuale neconvenționale, chiar dacă ne e greu să recunoaștem acest lucru. Ba mai mult, mi se pare de-a dreptul „criminal” să intri într-o relație fără a avea acest dialog.

Preferințe sexuale neconvenționale (kinks) 

Preferințele sexuale neconvenționale reprezintă o gamă largă de comportamente, fantezii și practici sexuale care se situează în afara normelor sau așteptărilor sexuale tradiționale. 

Kink-urile sunt o parte naturală și sănătoasă a sexualității umane pentru mulți oameni și sunt adesea experimentate într-un context sigur, consimțit și plăcut pentru toți cei implicați. 

Câteva kink-uri mai cunoscute sunt: 

Bondage: Implică utilizarea restricțiilor fizice sau psihologice pentru a controla sau limita mișcările și/sau comportamentul partenerului. 

Dominanță și supunere: În aceste jocuri de rol, un partener asumă rolul dominant, controlând și ghidând experiența sexuală, în timp ce celălalt este supus și se supune dorințelor și comenzilor celui dominant. 

Sadism și masochism: Sadismul implică plăcerea sau satisfacția din cauzarea de durere sau umilire a altora, în timp ce masochismul implică plăcerea sau satisfacția din a fi supus la durere sau umilire. 

Cele 3 de mai sus fac parte din practicile BDSM și este important să subliniez că aceste practici și activități sexuale sunt explorate într-un context de consimțământ, siguranță și respect reciproc între parteneri. Deși BDSM-ul poate implica elemente de durere și dominanță, aceste activități sunt adesea practicate într-un cadru sigur cu consimțământul tuturor celor implicați, iar siguranța și bunăstarea lor sunt prioritare. 

Diferite fetișuri: Acestea includ atracția sexuală intensă față de anumite obiecte, materiale sau părți ale corpului care nu sunt considerate în mod tradițional erotice. Picioare, încălțăminte, lenjerie intimă, latex, jucării sexuale, genunchi sau chiar fetișizarea fetișurilor în sine – excitarea sexuală legată de a avea sau de a vedea alte persoane cu diverse fetișuri. Aici mi se pare că se aplică regula 34 a internetului, un pic modificată. Regula 34 zice: „dacă există, există și porno despre el”. Cam așa și cu fetișurile. Dacă ceva există, cineva are un fetiș despre acel ceva. 

Jocuri de rol: Implică explorarea scenariilor erotice și îndeplinirea unor roluri specifice în cadrul acestor scenarii. De exemplu, medic-pacient, polițist-prizonier, Legolas-Gimli și așa mai departe. 

Jocuri cu alimente: Implică utilizarea alimentelor în timpul actului sexual, cum ar fi ciocolată, fructe sau sarmale, de obicei mâncate de pe corpul partenerului. 

Swingerismul: O formă de comportament sexual non-monogam, în care partenerii implicați într-o relație consimțită își permit să aibă contact sexual cu alte persoane în cadrul unor evenimente speciale sau întâlniri organizate. Aceste întâlniri pot fi private sau pot avea loc în cluburi swinger specializate, unde se creează un mediu sigur pentru explorarea sexualității și a interacțiunilor sociale. 

Swingerii pot avea diverse motive pentru a se implica în acest stil de viață, inclusiv dorința de a explora și de a experimenta sexualitatea într-un mod liber și deschis, de a împărtăși experiențe cu alți oameni care împărtășesc aceleași valori și de a aduce o nouă energie sau excitație în relația lor de cuplu. 

Subliniez că swingerismul este un stil de viață bazat pe consimțământ și respect reciproc, iar toate interacțiunile sexuale sunt consimțite de toate părțile implicate. 

Alte exemple sunt pet-play, age-play (similare cu jocurile de rol, dar cu roluri bine definite), asfixierea erotică, folosirea diverselor lichide, cum ar fi săpunul, uleiul sau laptele, sau a cerii, ori folosirea de dispozitive electrice pentru a stimula zonele erogene. 

Fiecare individ are dreptul la autonomie și libertatea de a-și explora și exprima sexualitatea în moduri care îi aduc satisfacție și plăcere. Acceptarea și respectarea kink-urilor înseamnă respectarea acestei autonomii și recunoașterea dreptului fiecărui individ de a-și alege propriile preferințe și practici sexuale. 

În plus, cultura kink pune un accent deosebit pe consensul și comunicarea clară între parteneri. 

În concluzie, acceptarea și respectarea kink-urilor (fără kink-shaming) în societate este importantă pentru promovarea autonomiei individuale, normalizarea diversității sexuale, prevenirea discriminării și hărțuirii, precum și pentru promovarea unei perspective pozitive asupra plăcerii și bucuriei sexuale. 

Cât timp practicile sexuale implică consimțământ din partea tuturor celor implicați, sunt sigure, sunt discutate în prealabil și toată lumea se distrează, până la urma urmei, nu este treaba nimănui ce face alt adult în timpul său liber. 

Heterosexualitatea ca normal 

Pentru că am folosit mai sus termenul de heteronormativitate, mi se pare cel puțin normal să explic ce este acest concept. 

Heteronormativitatea se referă la abordarea culturală și socială care promovează ideea că orientarea sexuală predominantă și normativă este heterosexualitatea, iar comportamentul sexual și relațiile heterosexuale sunt considerate standardul sau norma în societate. 

Pentru voi, care vă dați ochii peste cap acum, pentru că „mafia alfabetului” a inventat alt termen, în primul rând toți termenii sunt inventați, toate cuvintele au fost născocite de cineva la un moment dat și în al doilea rând dacă ești cu adevărat sincer din punct de vedere intelectual, poți admite, sunt sigură, că acest fenomen este prezent. 

În plus, înainte să gândiți că evident că ăsta e standardul și că este normal să fie așa, pentru că majoritatea suntem hetero, luați în considerare că 9% din populația globală se identifică LGBTQ+. Asta înseamnă că șansele sunt mari ca aproape fiecare al zecelea cunoscut al vostru să fie gay, lesbiană, trans, non-binar, sau queer. 

Această normă heterosexuală se reflectă în multe aspecte ale vieții cotidiene, cum ar fi structura familiei tradiționale (formată dintr-un bărbat și o femeie căsătoriți, cu copii), limbajul, instituțiile religioase și legale, media și cultura populară. 

De exemplu, în multe culturi, căsătoria este adesea definită ca fiind între un bărbat și o femeie, iar termeni precum „soț” și „soție” sunt folosiți în mod implicit pentru a se referi la o astfel de uniune. Țin minte că la ultima nuntă ortodoxă la care am participat, preotul a repetat de cel puțin 20 de ori pe parcursul ceremoniei că Dumnezeu definește căsătoria ca uniunea „între un bărbat și o femeie”.  

„Un bărbat și o femeie!” 

„UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE!” 

Și sunt sigură că a zis și ceva de subordonarea femeii. 

Sau cum în România nu există cadru legal pentru căsătorii ale persoanelor de același sex. Și pentru cei care credeți că avem parteneriate civile, pentru că știu că existați, am vorbit cu voi pe tema asta, nu, nu există așa ceva în țara noastră. În Codul civil al României se stipulează că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. 

Evident, pentru că nu sunt recunoscuți legal ca o familie, cuplurile gay nu pot nici adopta copii. 

De asemenea, legat de reglementările existente în România în ceea ce privește persoanele transgen, o să fiu scurtă, pentru că nu există nici una. Nimic când vine vorba de posibilitatea de a schimba numele în cazul reatribuirii de gen, modificarea certificatului de naștere, posibilitatea de a se căsători în noul gen. România nu are nicio procedură, sau un cadru legislativ legat de cerințele pentru reatribuire de gen, și nicio legislație antidiscriminare pentru noi, persoanele traaan. 

Liderii principalelor două religii din țara noastră au susținut în repetate rânduri că homosexualitatea este „un păcat care nu are nimic de-a face cu drepturile omului”. Dani a reiterat în nenumărate rânduri susținerea sa față de „efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală și de a rezista în fața unor modele noi de familie”. 

Iar Luci – deși șeful lui curent de la Vatican a subliniat faptul că atitudinea discriminatorie în ceea ce privește practicile Bisericii Catolice față de homosexuali și lesbiene este inacceptabilă – a afirmat că „revendicarea unor drepturi speciale legate de anumite preferințe sexuale este o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralității și a instituțiilor acestei Civilizații – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”. 

Unul din patru elevi români este de părere că un homosexual sau o lesbiană este o ființă inferioară. Nici nu vreau să știu ce părere au despre mine. 

Studiul Ipsos Pride 2023 arată că ne aflăm la coada clasamentului în ceea ce privește susținerea căsătoriei cuplurilor de același sex, pe penultimul loc și doar înaintea Turciei. Suntem printre puținele țări unde ponderea celor care nu sunt de acord (33%) este mai mare decât a celor care susțin căsătoria între persoanele de același sex (25%). 

De asemenea suntem la coadă și la vizibilitatea comunității LGBT+. Aceasta este semnificativ mai mică în raport cu media globală, indiferent de segment: lesbiană / gay / homosexual(ă), bisexual(ă), transgender, sau non-binar(ă) / neconform(ă) de gen. 

În raportul acestui studiu, Roxana Boboc, CX Research Manager la Ipsos declară: „Românii ridică într-o mai mare măsură din umeri atunci când vine vorba despre discriminarea persoanelor trans. O mare parte dintre cei care nu aleg să susțină drepturi egale de muncă, locuință etc. pentru persoanele transgender nu se retrag în neutralitate, ci în ostilitate, având o atitudine mai categorică de ne-susținere. Această atitudine este cu atât mai periculoasă cu cât discutăm despre o categorie supusă unor presiuni psihologice mari, care duc, de multe ori, la gânduri suicidare.” 

Heteronormativitatea creează presiune și ostracizare pentru persoanele LGBTQ+ care se abat de la normele heterosexualității sau care nu se identifică cu normele de gen tradiționale. Acest lucru duce la discriminare, stigmatizare și chiar violență împotriva noastră. Această perspectivă presupune că atracția și relațiile romantice sau sexuale dintre persoane de același sex sunt neobișnuite, anormale sau chiar inacceptabile, ca să nu mai zic de percepțiile asupra persoanelor care sunt altceva decât cisgen. 

De asemenea, heteronormativitatea împiedică oamenii din a-și explora și a-și exprima liber identitatea și sexualitatea într-un mod autentic și deschis. Ceea ce duce la closeting, nefericire, depresie, probleme de sănătate mintală și multe alte simptome problematice. Chiar și pentru cis-het-normies! 

Discriminarea 

Heteronormativitatea are ca simptom discriminarea, sau judecarea oricărui individ, sau grup de indivizi, care nu se încadrează în regulile unei relații cis-hetero-monogame. 

De exemplu, bisexualii sunt priviți ca persoane înșelătoare, care au o rată mult mai mare de cheating, pentru că dating pool-ul lor este mai mare. Ceea ce nu este adevărat. De asemenea lumea de obicei nu-i crede că sunt bisexuali, consideră că e o fază, că zic asta ca să fie trendy. Sau li se cere să o dovedească. (Ce?!) De asemenea, partenerul curent este folosit ca tokenul care le definește de fapt orientarea. Ești într-o relație cu un bărbat, ca femeie? Vezi, ești hetero! Nu există persoane bisexuale…  

Există și un termen pentru asta, „bierasure” care face referire la ignorarea sau negarea existenței bisexualității și a experiențelor bisexuale. Acest fenomen poate apărea în diverse contexte sociale, chiar și în cadrul comunităților LGBTQ+, unde persoanele bisexuale pot fi ignorate, discreditate sau invalidate pentru orientarea lor sexuală. Bisexualitatea poate fi uneori văzută ca o fază trecătoare, o indecizie sau ca fiind mai puțin validă sau reală decât alte orientări sexuale, precum homosexualitatea sau heterosexualitatea. 

Asexualii se confruntă cu aceeași invalidare și sunt considerați adesea ca „stricați”, pentru că „normalul” este să ai libido și este „anormal” să nu-ți dorești să faci sex. Dar în același timp, n-ai voie să vorbești despre sex, sau preferințe sexuale. Trăim într-o societate absurdă. 

Kink-urile nu sunt nici ele bine văzute. Dacă îți place BDSM ești un pervers sinistru. Dacă ești swinger, ești clar o persoană fără scrupule, cu moralitatea la pământ. Orice fetiș ai avea vei fi kink shamed pentru asta, pentru că nu este „normal”, „natural”, e ceva în neregulă cu tine și cu preferințele tale. 

Nu. Cât timp practicile tale sexuale sunt consensuale, se desfășoară în siguranță și sunt plăcute tuturor celor implicați ești normal. Ești OK, flutură-ți steagul ăla kinky cu mândrie! Miroase toți pantofii, cât timp posesorii lor îți dau acordul. Mănâncă toate antreurile de corpul partenerului, până simți că pleznești. Fă gang-bang cu cine vrei tu și cum îți place ție. Folosește dildouri și vibratoare și sex machines. E sănătos, dacă asta îți dorești tu. 

Punem „Sexismul” în „Sexualitate” 

În societatea în care trăim există diferențe semnificative în modul în care sexualitatea este percepută și valorizată în funcție de genul persoanei. Aceste percepții și norme sociale reflectă aspecte sexiste și misogine. 

Aplicăm un dublu standard sexual în care comportamentele sexuale ale bărbaților sunt adesea acceptate sau chiar încurajate, în timp ce comportamentele similare ale femeilor sunt descurajate sau stigmatizate. De exemplu, un bărbat care are mai multe partenere sexuale poate fi considerat viril sau admirabil, în timp ce o femeie în aceeași situație poate fi judecată dur și etichetată ca fiind ușuratică sau promiscuă. Curvă. Ciudat cum nu există forma masculină de „curv” a acestui cuvânt. 

Controlul sexualității femeilor: bărbaților li se permite sau chiar sunt încurajați să-și exprime sexualitatea, în timp ce femeilor li se impune adesea să fie mai rezervate sau să-și restrângă exprimarea sexuală. Evident, femeile trebuie să fie subordonate bărbatului și trebuie să-și controleze dorințele sexuale pentru a se încadra în normele sociale patriarhale. Ca femeie n-ar trebui să exprimi dorințe sexuale, ar trebui să fii chiar asexuală, dar nu poți fii asexuală, pentru că dacă un bărbat vrea să facă sex cu tine, ar trebui să te supui. Dar dacă faci sex, ești o târfă. Dacă refuzi să faci sex ești pudibondă și ostracizată. Deci fii gata de sex oricând, dar nu o arăta și când faci sex oricum ești promiscuă, curva dracu’! Trebuie să fii o virgină neprihănită, dar să știi cum să satisfaci un bărbat. Iar orgasmul tău, orgasmul feminin, e un mit. Nu ar trebui să râvnești la orgasm, ce, ești o târâtură desfrânată? Dar el trebuie să termine mereu și câteodată pe fața ta, chiar dacă ai petrecut o oră machiindu-te, nu fii pudică! Am zis deja că trăim într-o societate cu reguli absurde?  

Suntem, adesea subiectul obiectificării. Reduse la obiecte sexuale în cultura populară și în mass-media, în timp ce bărbații sunt adesea reprezentați ca fiind cei care exercită controlul și puterea în relațiile sexuale. Această obiectificare a femeilor contribuie la perpetuarea unei viziuni misogine asupra sexualității noastre, în care suntem evaluate mai mult în funcție de aspectul nostru fizic și de atractivitatea sexuală decât de alte calități. 

Ai un doctorat? Ce drăguț! Sunt sigură că ai muncit din greu la el, ai depus un efort colosal, dar ți-ar sta mai bine dacă ai zâmbi mai mult. Și mai poartă și tu fustă și pantofi cu toc din când în când. Altfel cum îți vei găsi un soț? Și epilează-te pe picioare, fă-ți coafura și manichiura și pedichiura și machiază-te, dar nu prea mult, pentru că ești scandaloasă și provocatoare și vei fi condamnată că vrei să ieși în evidență (attention-whore!). Dar trebuie să ieși în evidență ca să-ți găsești un făt frumos care să te ia pe sus și să te facă o trad-wife! Dar nu poți fi o nevastă tradițională pentru că în economia curentă ai nevoie de 2 salarii ca să poți supraviețui în cuplu. Dar nici nu-ți construi o carieră deoarece carieristele mor singure și neiubite, înconjurate de pisici. Ești obosită pentru că ai avut o zi grea la muncă, iar șeful tău misogin a tras de tine, apoi ajunsă acasă a trebuit să faci curățenie și de mâncare și să ai grijă ca plodul vostru să fie hrănit și să-și facă temele? No, ghinion, bea și tu un Redbull, sau ceva, pentru că soțul tău are chef de coțăire în seara asta pentru că a văzut o postare cu Margot Robbie pe Insta. 

Filosofia lui Uzzi ne poate ajuta să înțelegem obiectificarea femeilor: 

Băieții sunt băieți si femeile sunt fe… 
Să poată spune te iubesc cu alt nume pe buze, 
Să se uite frumos gândind la un prost, 
Care vorba ta parchează o mașină pe dos. 
Chiar nu știu ce să zic, frate, 
Așa sunt toate! 
Cred că vor să-și demonstreze că încă merge, 
Că nu e de bani sau că vor mai bine. 
Dacă nu era cu tine îl înșela cu tine. 

[…] 

Și oricare ar da la ea că femeia e frumoasă 

Și arată că vrea. 

Mi-aș fi vândut și sufletul, pentru oprirea obiectificării sexuale și generalizărilor false. Nu știu Uzzi, poate dacă tu, sau Smiley, ați sta de vorbă cu o femeie, de la egal la egal, fără să o priviți ca pe-o curvă, fără să o denigrați, sau să o considerați o piesă de mobilier, sau un bibelou, în care câteodată îți vâri penisul, poate nu o să mai trebuiască să faci presupuneri de genul „cred că vor să-și demonstreze”. Știu că probabil conceptul ăsta va zgudui din temelii unele convingeri, dar și femeile gândesc și pot articula aceste gânduri în vorbire. 

De asemenea, „oricare ar da la ea” cred că arată o problemă de comportament și atitudine la băieți (care-s băieți) decât la fe… Și e „pentru că femeia e frumoasă”. Nu mai zic nimic despre cum recent Erika Isac a fost blamată pentru versurile ei feministe, dar Mi-aș fi vândut și sufletul era în rotație pe toate posturile radio și de televiziune. Suntem mai sensibili la cuvinte decât la mesajele din spatele lor. Ne pasă mai mult de ambalaj decât de conținut. Nu-i un pic cam trist? Sau sunt eu prea femeie? 

Femeile sunt mult mai susceptibile să fie victime ale violenței și agresiunii sexuale decât bărbații, iar aceste acte sunt adesea justificate sau minimalizate în funcție de presupunerile misogine despre sexualitatea feminină și feminitate în general. Aceasta include ideea falsă că femeile pot provoca violența sexuală prin modul în care se îmbracă sau se comportă, ceea ce perpetuează un mediu în care victimele sunt învinovățite și vinovații sunt scuzați. Bărbații sunt bărbați și femeile sunt târfe. Mulțumesc frumos BUG Mafia pentru manifestul feminist. 

Times, they be changing 

Generația Z se identifică bisexuali, pansexuali/omnisexuali sau asexuali de două ori mai mult decât Milenialii și de patru ori mai mult decât Gen Xerii și Boomeri. 

18% dintre tineri se identifică ca parte a comunității LGBTQ+, 9% dintre persoanele din generația mea și doar câte 4% din generațiile părinților mei și, respectiv a bunicilor mei. Ceea ce arată o atitudine schimbătoare față de sexualitate și o rezistență aflată în creștere față de heteronormativitate. Bravo vouă generația tânără! 

Apropo, o să tot auziți cum generația voastră distruge societatea, atât de la mileniali cât și de la Xeri (de boomeri nu trebuie să vă faceți probleme pentru prea mult timp – scuze boomeri, știți că am dreptate și de asemenea mulțumiți nepotului care v-a ajutat să intrați pe pagina asta, din partea mea), dar nu-i băgați în seamă. Același lucru s-a spus și despre noi de către generațiile anterioare și mai devreme despre generația părinților noștri, și despre boomeri și tot așa. Dar pentru că avem memorie scurtă uităm chestiile astea și oricât de mult ne promitem că noi n-o să ajungem ca părinții noștri, de fapt ajungem să repetăm exact aceleași căcaturi, în exact aceeași formă. Uităm la un moment dat să ne investigăm preconcepțiile și lucrurile învățate și ajungem să ne considerăm autoritate morală. 

You do you, be queer, be proud! You high-key slap! No cap! (Tina, nu! Cringe!) 

Fluiditatea 

Nu, nu vorbesc despre descărcările care survin în urma consumării actului sexual, ci despre faptul că de-a lungul vieții unui om, orientarea sexuală se poate schimba. 

Fluiditatea sexuală descrie capacitatea unei persoane de a experimenta schimbări în atracția sexuală și romantică în timp, în funcție de diferite contexte sau experiențe de viață. De-a lungul vieții se pot resimți modificări în gradul sau direcția atracției sexuale și romantice. 

Atracția sexuală și romantică nu este întotdeauna statică sau fixă, ci poate fi influențată de o varietate de factori, cum ar fi experiențele de viață, mediu cultural, stresul emoțional, evoluția personală și mulți alții. De exemplu, o persoană care se identifică în mod obișnuit ca fiind heterosexuală poate să descopere că în anumite circumstanțe sau perioade de viață, se simte atrasă de persoane de același sex. La fel pentru o persoană homosexuală. 

Unele persoane pot experimenta această fluiditate în mod constant pe parcursul vieții lor, în timp ce altele pot simți că atracția lor rămâne mai stabilă. 

Este important să înțelegem și să recunoaștem fluiditatea sexuală ca o parte normală și naturală a diversității umane în ceea ce privește atracția și identitatea sexuală. 

Tina, she be changing too 

Da, Tina, pune online lucruri despre sexualitatea ta. N-are cum se întoarce împotriva ta. 

Am povestit că în adolescență, născută ca băiat „biologic”, am avut impresia despre mine că sunt gay. Dar mi-era clar că simt atracție față de fete. Sentimentul că sunt „gay” era legat de inabilitatea mea de a-mi exprima și a înțelege identitatea mea de gen. Eram „blocat în a fi băiat” și știam că ceva nu este în regulă, că sunt diferită față de alți băieți, dar n-am avut conceptele, cuvintele, ideile de a exprima asta. Nici măcar pentru a-mi exprima mie acest fapt. 

Astfel, mi-am trăit mare parte a vieții considerându-mă un băiat cis heterosexual. Sigur, am sărutat doi băieți, dar n-a fost nimic sexual la mijloc. 

Un pic mai târziu în viață am dat de Sarina Valentina și mi-am dat seama că tiparul meu de atracție se bazează pe feminitatea persoanei, mai mult decât pe sexul ei. Astfel, aș fi putut să-mi pun eticheta de gynesexuală. 

După TRAAANrealizare, m-aș numi lesbiană (transbiană – cum mi-a zis o prietenă: „nu puteai sa îți alegi o combinație de litere mai complicată”), deși atracția mea este îndreptată tot către feminitate, deci bănuiesc că tot gynesexualitatea mi se potrivește mai bine. În același timp, pot spune că sunt un pic hetero-curioasă. Deci aș putea să mă numesc bisexuală? Pan, chiar, dat fiind faptul că nu sunt extraordinar de interesată de binaritatea sexuală? 

Știu că nu sunt poli, pentru că nu am energia necesară să iubesc 2 persoane în același timp și mai ales să întrețin 2 relații. Obosesc doar întreținând această idee. 

Nu cred nici că sunt demisexuală pentru că pot simți atracție sexuală pentru o persoană și dacă nu avem neapărat o conexiune, dar pot spune că atracția sexuală la mine este de obicei mai puternică pentru indivizii cu care am dezvoltat deja o relație intimă. Totuși nu cred că mă pot încadra în categoria demi. 

Dar chiar contează aceste etichete? Pentru mine, personal, nu cred. Sunt un exercițiu de gândire drăguț și o mică idee ar trebui să am, în cazul în care se iscă o discuție cu cineva, la un moment dat despre acest subiect. 

Și da, am kink-uri, de exemplu am un ménage à trois cu Baphi și George Soros, și de câte 2-3 ori pe zi. Pe restul, însă, le voi ține pentru mine și pentru partenerii mei norocoși. 

Concluzie 

Putem, ca societate, să adoptăm o atitudine mult mai sex-pozitivă? E mai puțin o întrebare și mai mult o rugăminte. 

Pentru mine este îngrijorător să văd cât de adânc înrădăcinate sunt stereotipurile și prejudecățile în societatea noastră în ceea ce privește sexualitatea și identitatea de gen. 

Sexualitatea și prin extensie, actul sexual sunt părți integrante ale experienței umane (nu și pentru asexuali, bănuiesc și asta e OK). Să ne ferim de ea, să evităm discuțiile despre diferitele ei moduri de exprimare și despre subtilitățile ei înseamnă să invităm preconcepții, falsități și o lipsă crasă de înțelegere a acestei dimensiuni foarte importante a omului. 

Iar când formăm preconcepții și nu înțelegem ceva, dezvoltăm sentimente de ură față de acel lucru, sau concept. De aceea, educația sexuală este esențială. Și cred că este prea târziu pentru unii dintre noi să putem ajunge să avem o viziune sănătoasă, non-discriminatorie asupra sexualității. Și mă refer aici la generația milenială, precum și la „strămoșii” noștri. Suntem mult prea îndoctrinați, mult prea setați în gândurile noastre, în tiparele noastre cognitive și emoționale cât să putem face o diferință. 

Până și degenerata de mine, deși mă dau mai feroce și fioroasă decât sunt, mai simt rușine, sau jenă când subiectul sexualității este dezbătut în jurul meu. Pe lângă „rușinea” identității mele de gen. Oricât de mult mi-aș spune rațional că identitatea mea de gen este ceva OK, față de care n-ar trebui să simt jenă, că nu contează cum mă prezint, că nu trebuie să ader 100% la binaritatea genului, există mereu un fragment non-zero din mine, care se simte rușinată. Care simte că „nu sunt destul de femeie” – orice ar însemna asta. Și da, știu că este transfobie internalizată și misoginism internalizat. Și da, lucrez la asta, dar e greu să te dezveți de cogniții, de automatisme care au fost repetate decenii întregi. 

Cei din generația mea n-am învățat cum să fim încrezători în sexualitatea noastră (mai ales în identitățile de gen diferite de cis, dar chiar și în diferitele orientări sexuale). 

Dar generațiile mai noi, de la Zeri (sau poate late-millennials) și înainte, aveți șansa să demolați convingerile și structurile heteronormative, să construiți (sau să modelați, mai bine zis) o societate fără reguli absurde legate de sexualitate, o cultură în care atitudinile pozitive față de sex și sexualitate primează. 

Cum ziceam, aveți șansa, sau aș spune chiar obligația față de voi înșivă să reglați normele sociale, astfel încât prin educație sexuală și deschidere față de acest subiect, să ajungeți să duceți vieți liniștite și fericite, scăpate de opresiunea feminității și a sexualității feminine de sub patriarhat, să puteți să vă exprimați sexualitatea, orientarea sexuală, sau identitatea de gen după cum vă este pe plac vouă, fără discriminare și să vă oferiți plăcere prin kink-urile voastre „ciudate”, cât timp sunt sigure, nevătămătoare și consimțite. 

Schimbarea începe cu fiecare individ care se ridică împotriva discriminării și injustiției. 

În plus, o educație corectă reduce riscurile transmiterii bolilor venerice (BTS, sau ITS, cum preferă medicii să le zică – infecții cu transmitere sexuală) și sarcinile nedorite. 

Iar noi milenialii, ar trebui să milităm pentru educație sexuală în școli. Pentru că cei mai mulți dintre noi, trebuie să admitem, nu suntem capabili, sau suntem prost echipați să prezentăm concepte legate de sexualitate într-un mod sănătos și nepărtinitor. 

„Cum să explic copilului meu că un bărbat se culcă cu un alt bărbat?” Simplu Gicu, la fel cum îi explici că un bărbat se culcă cu o femeie. Dar sunt sigură că și cu asta întâmpini dificultăți. 

„Cum o să explic eu copilului meu că un bărbat, născut bărbat, e acum femeie?” Simplu, Gicu: „Tina s-a născut cu corp de bărbat, dar este de genul feminin.” Îți promit că progenitura ta va înțelege, chiar dacă tu nu înțelegi. Tu ai 30 de ani de preconcepții și lucruri învățate în spate, care te fac reticent la concepte „noi”. Copilul tău nu le are, decât dacă l-ai îndoctrinat tu de mic cu treaba asta și chiar și atunci e tânăr, se poate dezvăța și poate re-învăța. 

Of, acum sigur o să-mi aud că vreau să îndoctrinez copiii și că vreau să-i TANSiționez. Să fie clar că nu-mi pasă de plodul tău, Gicu! Sigur, mi-aș dori ca toți copiii să aibă o copilărie fericită, nu sunt un monstru, dar nu am destule cuvinte să pot sublinia asta îndeajuns: nu-mi pasă dacă copilul tău se dovedește a fi hetero, gay, pansexual, asexual, trans, cat-person, sau orice altceva. Jur pe cariotipul meu de femeie trans! Și nu mă interesează să-l, sau s-o tranziționez. Nu poți TRANSforma pe cineva cu forța și nimeni nu-și dorește să facă asta! Pentru numele lui Dumnezeu! Cine crede aberațiile astea?! 

Plus, mi-am făcut deja norma de tranziționări astăzi. Am tranziționat 3 persoane înainte să-mi beau cafeaua de dimineață. 

Pfi, în ultima perioadă mi-am tot ales să scriu despre subiecte complexe și complicate, multidimensionale, astfel că data viitoare o să scriu despre ceva mai simplu: canale europene de strângere de fonduri anti-trans. 

(ceva e clar în neregulă cu mine.)