Transgenderismul este o contagiune socială! Influencerii sunt de vină! 

ConservaTina, chill și hai să vorbim despre contextul istoric și cultural al persoanelor trans. 

În istorie putem observa existența persoanelor transgender și non-binare, pentru că îți vine să crezi sau nu, acestea nu sunt concepte noi, moderne, cum consideră multă lume. Există evidențe istorice ale existenței noastre încă din antichitate. 

„Ideologia trans” și non-binaritatea în istorie 

De exemplu, în regiunile mesopotamiene, cum ar fi Sumerul și Babilonul, existau mituri care descriau ființe care nu se încadrau neapărat în stereotipurile de gen. În epopeea lui Gilgamesh, Enkidu este o figură cu trăsături și comportamente considerate neobișnuite pentru genul său, iar aceasta este o parte esențială a povestirii. Epopeea lui Gilgamesh este una dintre cele mai vechi opere literare cunoscute.  

Iar în mitologia greacă și romană, există zei și zeițe care nu se încadrează neapărat în stereotipurile de gen: Dionysos (cunoscut și sub numele de Bacchus în mitologia romană), era adesea reprezentat cu trăsături și comportamente feminine. De asemenea, Artemis, zeița vânătorii, a fost uneori descrisă cu trăsături și haine considerate masculine. 

În unele povestiri, Achille s-a deghizat ca fată și a trăit printre fete pentru a evita războiul. Această deghizare subliniază ideea că identitatea de gen, în Grecia antică, poate fi maleabilă și că un individ poate adopta roluri și identități de gen diferite în anumite circumstanțe. 

Tiresias este un profet celebru în mitologia greacă, care a fost transformat în femeie pentru o perioadă de șapte ani. Experiența sa de a trăi ca ambele sexe a adus o înțelegere unică și valoroasă asupra lumii. 

Hermaphroditus este un zeu care reprezintă un aspect al ambiguității de gen. Potrivit mitului, Hermaphroditus a fost rezultatul fuziunii dintre Hermes și Afrodita (ca în Dragon Ball, gen Gogeta), astfel încât el/ea/ei avea trăsături ale ambelor sexe. În unele reprezentări artistice, este descris ca având trup masculin și trăsături feminine. 

În Egiptul Antic, există  însemnări despre persoane care traversau genurile sau care aveau caracteristici ale ambelor genuri. De exemplu, imaginea zeiței Hathor, care uneori era asociată cu frumusețea și feminitatea, a fost uneori combinată cu trăsături masculine în reprezentări artistice. 

În civilizația din Valea Indusului artefactele arheologice sugerează că existau figuri care purtau haine și accesorii care nu corespundeau strict stereotipurilor de gen. Aceste artefacte pot indica o anumită flexibilitate a rolurilor de gen în acele societăți antice. 

Aceste exemple demonstrează că identitate de gen și conceptele de gen erau deseori mai complexe și mai fluide în antichitate decât în unele societăți moderne. 

Împăratul roman Elagabalus, cunoscut și sub numele de Heliogabalus, este adesea menționat în istorie ca având comportamente și caracteristici care ar putea fi interpretate ca non-conforme cu genul său asignat la naștere. Elagabalus a trăit în secolul al III-lea d.Hr. și a fost cunoscut pentru stilul său de viață extravagant și pentru încălcarea normelor sociale convenționale. Există surse istorice care sugerează că Elagabalus ar fi manifestat preferințe și comportamente considerate atipice pentru un împărat roman al vremii, inclusiv participarea la ritualuri religioase asociate cu zeițele feminine și adoptarea unui rol pasiv în relațiile sexuale cu bărbații. 

Unii scriitori sugerează că Elagabalus ar fi putut să se identifice transgender, și și-ar fi dorit chirurgie de reasignare sexuală (se presupune că ar fi oferit sume imense oricărui medic care i-ar fi putut furniza un vagin). Dio spune că Elagabalus cerea să fie numit amanta, soția și regina lui Hierocles. Împăratul purta, se pare, machiaj și peruci, și prefera să fie numit lady și nu lord. Unii istorici tratează aceste relatări cu prudență, deoarece sursele despre viața lui Elagabalus îi erau adesea ostile, dar să nu uităm că unii istorici se uită la depicții a două femei goale, în pat și spun că acestea sunt doar prietene bune. Deci, cine știe? 

Domnia lui Elagabalus a fost scurtă și tumultuoasă, fiind marcată de conflicte constante cu Senatul roman. În cele din urmă, a fost detronat și ucis într-o revoltă condusă de generalul său, Macrinus, care a preluat tronul. Macrinus, transfob confirmat!  

În istoria recentă, Chevalier d’Éon (1728-1810), diplomat francez, s-a născut ca bărbat, dar a trăit o mare parte a vieții ca femeie și a fost oficial recunoscută ca femeie de către regele Ludovic al XVI-lea. Ludovic confirmat ca aliat trans! 

Născut ca Jennie Irene Hodgers, Albert Cashier (1843-1915) a fost un soldat trans care a luptat în Războiul Civil American pentru Uniune. După război, Cashier a continuat să trăiască ca bărbat pentru restul vieții sale. 

Billy Tipton (1914-1989) a fost un muzician de jazz american care a trăit și s-a identificat ca bărbat cea mai mare parte a vieții sale de adult; după moartea sa, prietenii și familia au fost surprinși să afle că era transgender. 

Comunități trans (sau non-binare) din întreaga lume 

Există diverse culturi din întreaga lume în care există comunități trans sau non-binare, fie în trecut, fie în prezent. Aceste culturi au adesea perspective și practici diferite în ceea ce privește identitatea de gen și exprimarea de gen, acceptarea sau blamarea acestora, însă, o să vezi, în majoritatea cazurilor, aceste persoane „deviante” sunt considerate părți importante și valoroase ale respectivelor societăți. 

Printre cele mai cunoscute, se află conceptul de „Two-Spirit”.  La popoarele indigene din America de Nord „2-spirit” este folosit pentru a descrie persoanele care îmbină trăsăturile de gen masculine și feminine sau care se identifică într-un mod care nu corespunde categoriilor binare de gen. Aceste persoane sunt adesea respectate pentru cunoștințele și rolurile lor duale în comunitate. 

În regiunea Zapotec din Oaxaca, Mexic, „muxe” sunt persoane care nu se încadrează complet în categoriile tradiționale de gen, bărbat sau femeie. Termenul „muxe” este specific regiunii Zapotec și este folosit pentru a descrie persoanele care îmbrățișează o identitate de gen non-conformistă sau non-binară. Această comunitate este recunoscută și acceptată ca o parte normală și valoroasă a societății zapotec. 

Muxe pot fi bărbați care adoptă roluri și expresii de gen considerate tradițional feminine, sau pot fi persoane care adoptă o identitate de gen intermediară între masculin și feminin. 

Acceptarea diversității de gen în cultura zapotec este o parte importantă a identității și valorilor lor culturale, cu care se mândresc. 

În cultura hawaiiană, există conceptul de „mahu”, care se referă la persoanele care își exprimă genul într-un mod care nu se încadrează complet în categoriile tradiționale masculine sau feminine. Aceste persoane pot avea roluri speciale în comunitate, cum ar fi în artă, ritualuri, sunt considerați traducători culturali între cele 2 genuri, și pot oferi suport emoțional și practic membrilor comunității. Sunt recunoscuți pentru abilitățile lor de a crea conexiuni și armonie între oameni. 

În cultura samoană, există conceptul de „fa’afafine”, care se referă la persoanele care se identifică ca fiind de gen feminin, dar care se nasc cu caracteristici masculine. Fa’afafine își exprimă genul într-un mod care corespunde identității lor feminine, inclusiv prin îmbrăcăminte, comportament și roluri sociale. Acest lucru este larg acceptat în cultura samoană și este văzut ca parte a normalității. 

În cultura maori din Noua Zeelandă, există conceptul de „takatāpui”, care se referă la persoanele LGBTQ+ care se identifică ca fiind parte a comunității Maori. Aceste persoane sunt adesea recunoscute și acceptate ca o parte naturală a comunității. Astfel, Takatāpui se bucură adesea de sprijin și solidaritate din partea comunității lor, inclusiv din partea familiei, prietenilor și liderilor culturali. 

În cultura indiană, există tradiții vechi care recunosc și celebrează persoanele transgender, cunoscute sub numele de „hijra”. Hijra sunt adesea văzute ca având o identitate distinctă de gen, care nu se încadrează în categoriile tradiționale de bărbat sau femeie. Ele au avut și continuă să aibă un rol ceremonial și spiritual important în anumite comunități. 

Cultura thailandeză include conceptul de „kathoey” („ladyboys” – sigur știi de ele), care se referă la persoane transgender sau feminizate. Kathoey sunt uneori văzute ca o a treia categorie de gen în societatea thailandeză și pot avea un statut social distinct, participând la spectacole de divertisment și alte forme de artă. 

În cultura filipineză, există tradiția „bakla”, care se referă la persoanele gay sau feminizate. Bakla pot avea un rol social și cultural important în comunitățile lor, iar unele practici religioase și ceremoniale îi includ în mod distinct. 

În cultura Bugis, din Indonezia există conceptul de „calabai” (amab) și „calalai” (afab), care se referă la persoanele care nu se încadrează în modelele tradiționale de gen bărbat sau femeie. Aceste concepte recunosc și celebrează diversitatea de gen în societatea lor. 

În unele comunități din regiunea Nilo-Sahariană, precum popoarele din Kenya și Tanzania, respectiv, Sudanul de Sud și Etiopia, există tradiția cunoscută sub numele de „mashoga” (persoanele transgen feminine sau homosexuali) și „mingi” (persoane asignate la sexul feminin la naștere, care însă se identifică și sunt tratate ca bărbați în cadrul comunității lor). 

Mai avem „yan daudu” (trans-feminine) la popoarele Hausa și persoane trans-masculine la popoarele Igbo, din Nigeria. 

Sau, mai aproape de casă, „burrnesha” sunt femei din Albania care iau o decizie de a trăi și a se comporta ca bărbați, adoptând tradiționalul rol masculin în societate. Această practică este parte a unei tradiții cunoscute sub numele de „sworn virgins” (virginele jurate). Atunci când o femeie devine burrnesha, își asumă în mod oficial rolul masculin și evident, adoptarea hainelor și a comportamentului considerat tradițional pentru bărbați. 

Această tradiție, deși mai puțin comună în zilele noastre decât în trecut, continuă să existe în anumite părți ale Albaniei și reprezintă o parte importantă a culturii și identității albaneze. 

Și acestea sunt câteva dintre culturile care recunosc persoanele trans, non-binare, sau recunosc „oficial” un al treilea gen. Sunt sigură că dacă mai caut, mai găsesc astfel de exemple. 

Atunci, de ce această rezistență la existența mea? 

Poi, multe societăți au avut o istorie îndelungată de conformare la normele și tradițiile care definesc genul în mod binar, adică ca fiind fie masculin, fie feminin. Aceste norme sunt adesea profund înrădăcinate în cultură și sunt transmise de la o generație la alta.  

Printre aceste societăți, și cea din România. Cultura României poate fi văzută ca un amestec de influențe culturale din ambele părți ale Europei: est și vest. În timp ce unele aspecte ale culturii românești pot fi considerate mai tradiționale sau orientate spre est, altele reflectă tendințele și valorile occidentale moderne. 

Ideea este însă că, spre deosebire de culturile despre care am discutat mai sus, cultura noastră și a celor mai puternice influențe s-a dezvoltat pe binaritatea genului, deci majoritatea suntem blocați în: bărbații sunt bărbați și au pulă, femeile sunt femei și au sentimente. 

Apropo de acest subiect, în cazul în care te interesează să citești despre experiențele unei persoane non-binare, în România, îți recomand blogul lui M. M este o persoană non-binară feminină care își propune să ajute, prin a-și povesti experiențele, persoanele care nu și-au găsit încă propria identitate, să o găsească și să fie fericite, să vadă că nu sunt singure și că există o comunitate care le poate susține.

Tangentă: colonialismul 

Și apropo de aceste culturi, impactul colonialismului asupra binarității de gen este complex și variat în funcție de contextul istoric și cultural al fiecărei regiuni afectate, ca orice lucru din universul ăsta pe are-l numesc casă. În multe culturi indigene din întreaga lume, după cum am povestit mai sus, conceptele de gen și identitate de gen erau adesea mult mai fluide și complexe înainte de contactul cu coloniștii europeni. 

Colonialismul european a adus cu sine idei rigide, binare despre gen, care au fost impuse prin intermediul politicilor, religiei și sistemelor de guvernare. Aceste concepte binare de gen au fost adesea folosite pentru a subordona și controla populațiile indigene, eliminând și suprimând identitățile de gen non-binare sau alte forme de exprimare de gen care nu se încadrau în normele occidentale. Colonialiștii europeni, trasfobi, confirmat! 

În multe cazuri, colonizatorii au încercat să elimine sau să modifice practicile și identitățile de gen indigene considerate a fi „deviante” sau „barbare” în conformitate cu standardele lor. Acest lucru a dus la pierderea și suprimarea multor cunoștințe și practici indigene legate de gen, precum și la marginalizarea și discriminarea persoanelor trans și non-binare, efecte care se resimt și acum. 

În consecință, colonialismul a jucat un rol semnificativ în promovarea și perpetuarea binarității de gen în multe societăți, cu impact durabil asupra modului în care genul este înțeles și perceput în aceste comunități și în lume în general. 

Mersi, Obama!  

/tangentă terminată 

Concluzie 

Rolurile de gen sunt reflectate și întărite, impuse chiar, în educație, mass-media, religie și alte (toate) aspecte ale societății. 

De asemenea, într-un articol precedent, am vorbit despre limbaj. Limbajul și conceptele utilizate pentru a discuta despre gen pot influența modul în care oamenii înțeleg și percep acest concept. Datorită limitărilor lingvistice și a conceptualizării limitate, poate fi dificil pentru unii să își imagineze sau să accepte alternative la viziunea binară a genului (și existența unei travestite degenerate). 

Diviziunea binară a genului poate, de asemenea, servi interesele de putere și control social, contribuind la menținerea unui status quo care favorizează un anumit gen (sau genuri) în detrimentul altora. Acest lucru poate fi legat de asimetriile de putere dintre bărbați și femei sau de alte forme de inegalitate de gen, despre care am povestit aici. 

Schimbarea viziunii asupra genului necesită adesea o schimbare profundă în perspectivele și instituțiile sociale, precum și introspecție profundă, demolarea unor preconcepții și dezvățarea unor concepte care ne-au fost prezentate ca bătute-n cuie, deși nu sunt. Rezistența la schimbare poate face dificilă acceptarea și integrarea noilor înțelegeri ale genului în societatea occidentală. 

Deși toate aceste mecanisme „luptă” împotriva înțelegerii și empatiei, trebuie să admit, există totuși recunoaștere din ce în ce mai mare a diversității de gen și a necesității de a aborda subiectul într-un mod mai inclusiv și respectuos față de toate identitățile de gen. 

Și de ce n-ar fi? Specialiștii în biologie și medicină susțin în număr din ce în ce mai mare existența unui spectru al sexului și al genului; istoric vorbind, persoane transgen au existat dintotdeauna; iar dacă ieșim din zeitgeistul euro-centric, vedem o multitudine de devieri de la binaritatea genului în foarte multe culturi, iar în multe dintre ele, persoanele cu identități trans (inclusiv non-binare) sunt o parte normală, valoroasă a societăților respective. 

Astfel: 

Oh, oh, oh, devin complet nebună, uită că sunt o doamnă!  
Cămăși de bărbați, fuste scurte! 
Oh, oh, oh, o iau razna. Da, o fac cu stil! 
Oh, oh, oh, intră în acțiune, simte atracția! 
Îmi vopsesc părul, fac tot ce îndrăznesc! 
Oh, oh, oh, vreau să fiu liberă, da, să simt cum mă simt; 
Bărbate, mă simt ca o femeie! 

Tina, trans-madridistă degenerată, parafrazând singura persoană, pe lângă leoparzi, care arată bine în acel print (părere proprie, nu mă linșați, nu este un deal pe care sunt pregătită să mor).