identitate de gen
-
Nu cred că știi asta despre mine, pentru că sunt o persoană extrem de confidențială, secretoasă chiar, când vine vorba de identitatea mea de gen și de sexualitatea mea, dar… sunt trans. Da, sunt o femeie trans, pansexuală, cu tendințe safice. Știu că poate fi un șoc să afli asta, dar mi-am promis că mereu…
-
Azi am lucrat de dimineață. Foarte. Și mi-am început ziua cu următoarea interacțiune pe Insta, când îmi savuram liniștită cafeaua. – Buna– Bună, răspund eu după vreo jumătate de oră de când primisem mesajul.– Cf, zice el aproape instant, semn că era cu telefonul în mână. Nici nu apuc să răspund.– Esti ts?Of, ffs, mă…
-
Toată viața mea a trebuit să performez. Să fiu cea mai bună, cea mai brează, cea care știe, rezolvă, contribuie. Inteligența trebuia să fie evidentă. Capabilitatea afișată în mod constant. 99% din viața mea trează și o parte din cea în somn a fost un convoi constant de task-uri, comparații, analize. Și apoi audituri ale…
-
Găsesc foarte greu să explic modul în care m-am simțit până la 35 de ani. Găsesc greu să-mi explic mie cum n-am avut cuvintele, conceptele care să mă ghideze înspre a-mi da seama cine sunt. Un lucru care acum mi se pare atât de firesc, atât de natural, atât de intrinsec mie. Acum nu pot…
-
Știi expresia „se ascunde după fusta mamei”? În mod normal este o expresie idiomatică care descrie o persoană, de obicei un bărbat, care evită responsabilitățile sau confruntările, apelând la protecția sau influența mamei sale. Ei bine, când eram micuță s-a întâmplat nu doar o dată să mă ascund după fusta mamei, literalmente. Am fost un…
-
De Pride-ul trecut am scris un deck tech despre, la momentul respectiv, noul meu deck de Commander: Alesha, Who Smiles at Death, trans-icon din lumea Tarkir. Astfel, m-am gândit că poate anul ăsta de luna Pride aș putea face același lucru. Să fac din asta o mică tradiție personală. Să-i dau o valoare simbolică. Să…
-
Liderul autoritar. Figura grandioasă pe care o recunoaștem de la kilometri distanță, chiar și când se ascunde sub o mască de „om de stat” sau „lider al poporului”. Știm cu toții cum arată, chiar și fără să-l vedem în carne și oase – și dacă suntem sinceri cu noi înșine, chiar ne place să-l privim.…
-
Pentru cine credea că legionarismul a murit în ’41, am o veste proastă și una și mai proastă. Cea proastă: n-a murit. Cea și mai proastă: între timp a învățat să poarte ceasuri cu „valoare tradițională națională” – de 1000 de euro, să țină predici cu microfonul fixat discret pe rever și să zâmbească populist…
-
Uneori mă gândesc cum începe sfârșitul. Nu cu sirenele apocalipsei, nici cu un marș cu torțe tiki, nici măcar cu un discurs grandios, ca-n filmele de propagandă pe care le analizezi ironic la un seminar de film de la facultate. Sfârșitul e mai leneș de atât. Mai algoritmic. Mai lipsit de efecte speciale. Totul începe…
-
Uneori am impresia că doar faptul că respir e o formă de protest. Că simpla mea existență devine o sursă de scandal internațional. Că de la politicieni cu barbă „aranjată cât să pară masculini, dar nu ghei”, până la scriitoare de fantasy care confundă biologia cu magia neagră, toți încearcă să-mi spună că „nu sunt…
Tina Trans-lucidă 