fată trans
-

Fascismul nu moare. Se rebrand-uiește. Poartă haine noi, își modernizează vocabularul și învață să navigheze algoritmii rețelelor sociale mai repede decât democrația poate să-i reglementeze. După decenii în care părea că extrema dreaptă fusese împinsă la marginea politicii globale, începutul secolului XXI a demonstrat contrariul: fascismul nu doar că revine, dar o face cu mai…
-

Unul dintre cele mai îngrijorătoare simptome ale extremismului contemporan este campania constantă de demonizare a bunului simț și a regulilor de bază ale conviețuirii între oameni. În logica asta strâmbă, orice apel la compasiune, la echitate sau, pur și simplu, la ideea că n-ar trebui să fim niște nenorociți unii cu alții – e catalogat…
-

Tineretul sfânt, dar cu glonțul pregătit: ce ne învață legionarismul despre democrație și moarte (și despre băieții cu crucea mare, dar empatia mică). Istoria e uneori cosplay, dress-up… dar luat prea în serios și cu prea mult sânge. Mai ales când băieți cu flacăra națională arzând în ochi, cămăși verzi și cruci imense vin să-ți…
-

Regimul lui Hitler și ascensiunea nazismului nu s-au întâmplat peste noapte, ci au fost rezultatul unui proces lent, dar extrem de bine orchestrat. Un amestec de propagandă agresivă, legi represive și o demonizare continuă a minorităților – nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Iar înainte ca totul să ia proporții groaznice, s-au făcut câțiva…
-

Winston Churchill a spus în ’47 ceva de genul: democrația e cel mai prost sistem de guvernare – cu excepția tuturor celorlalte. Încep cu name-drop de Winston Churchill ca să știi că sunt serioasă. Și, sincer, dacă ai stat vreodată la coadă să votezi într-o sală de sport care miroase a încălțăminte de liceeni transpirați,…
-

Introducere – Autoritarismul nu începe niciodată cu tine. Până începe. Încep seria articolelor Mai Democrație?! așa cum începe adesea și fascismul: nu la general, ci vorbind despre „ceilalți”. Pentru că, vezi tu, regimurile autoritare nu sar direct la interzicerea alegerilor, la cenzură totală sau la represiunea masivă a populației generale. Nu. Asta ar declanșa rezistență.…
-

Uneori mă gândesc cum începe sfârșitul. Nu cu sirenele apocalipsei, nici cu un marș cu torțe tiki, nici măcar cu un discurs grandios, ca-n filmele de propagandă pe care le analizezi ironic la un seminar de film de la facultate. Sfârșitul e mai leneș de atât. Mai algoritmic. Mai lipsit de efecte speciale. Totul începe…
-

Uneori am impresia că doar faptul că respir e o formă de protest. Că simpla mea existență devine o sursă de scandal internațional. Că de la politicieni cu barbă „aranjată cât să pară masculini, dar nu ghei”, până la scriitoare de fantasy care confundă biologia cu magia neagră, toți încearcă să-mi spună că „nu sunt…


