Ieri seară m-am pus la laptop cu intenții nobile: să finalizez „Rolul internetului și social media în radicalizare”, partea a șaptea din seria asta de articole în care încerc să cartografiez, cât de lucid pot, labirintul ideologic al prezentului nostru – IRL și digital.

Doar că n-am scris nimic.

Site-ul ROAEP cerea refresh compulsiv, ca o pisică cu deficit de atenție, iar feed-urile mele de social media țipau în cor să fie doom-scroll-uite. Fiecare refresh venea cu o doză nouă de anxietate: simulacre de sondaje, hot-take-uri, cold-take-uri, curcubee – mă refer aici și la the gays, dar și fenomenul optic meteorologic – și desigur, un megaloman care țipă despre conspirații cu „fraude”.

Din fericire, la 2:00 dimineața m-am culcat liniștită. Pentru că știam că dimineață nu am să mă trezesc într-o distopie fascistă.

Candidatul pro-rus, anti-LGBTQ+, nostalgic după bătăi cu jandarmi și după România Mare, a pierdut. La limită. Dar a pierdut. Cred că a câștigat în Ciad, însă. Așa am auzit.

Și, da, 7.2 procente față de fascism, față de „eradicăm ideologia de gen” mi se pare „la limită”.

Dar cumva, tocmai acel „la limită” mi-a redat avântul să continui articolul astăzi. Pentru că dacă fascismul pierde doar cu câteva procente diferență, atunci e clar că nu vine de nicăieri. Vine de undeva. Și acel „undeva” e, printre altele, internetul.

Plus, ți-am promis articol pe 19 Mai și eu nu fac „scheme de marketing”. Mă țin de cuvânt.

Surfing prin World Wide Web

Dacă întregul proces de radicalizare e un puzzle sinistru, internetul și social media sunt piese esențiale. Platformele digitale au devenit o nouă arenă de recrutare, manipulare și diseminare a ideologiilor extremiste, iar algoritmii sunt, involuntar sau nu, complici tăcuți.

Internetul nu doar facilitează comunicarea ideilor radicale, ci le și amplifică. Și nu mă refer doar la colțurile întunecate ale web-ului, unde se adună conspiraționiști hardcore și fasciști declarați. Vorbesc despre mainstream. Despre Facebook, Twitter (XY), YouTube, TikTok – toate platformele pe care le folosești zilnic.

Algoritmii acestor platforme sunt concepuți să-ți ofere conținutul care te ține lipit de ecran cât mai mult timp. Și ghici ce tip de conținut este cel mai captivant? Cel care șochează. Cel care stârnește frică. Cel care îți confirmă prejudecățile. Dacă, din greșeală sau curiozitate, dai click pe un videoclip cu titlul „The Truth About Wokeness” sau „How Feminism is Destroying Society”, algoritmul tocmai ți-a deschis ușa către o lume din ce în ce mai toxică.

Ironia? Rețelele sociale au fost create pentru a ne conecta, dar au devenit teren fertil pentru cultivarea urii și a dezinformării. E ca și cum ți-ai face o seră pentru flori exotice și te-ai trezi că crești buruieni carnivore.

Personal, am văzut asta întâmplându-se în feed-ul meu. După ce am reintrat pe Facebook după aproape șase ani de absență, am fost șocată de cât de repede algoritmul mi-a servit un cocktail mizerabil de postări pro-fasciste, misogine, anti-LGBTQ și anti-„woke”. În doar câteva zile, am blocat aproape 200 de conturi. Și cu toate astea, valul de ură continua să curgă, algoritmul șoptindu-mi parcă: „asta e ceea ce vrei să vezi”.

YouTube – de la „cum se fierbe un ou” la „trezește-te, sclavule al NWO”

Exemplele sunt peste tot. YouTube, de exemplu, a fost criticat de multiple ori pentru recomandările sale algoritmice care își duc utilizatorii pe „găuri de iepure” extremiste. Un videoclip despre „libertatea de exprimare” se transformă rapid într-un flux nesfârșit de clipuri conspiraționiste, transfobe și rasiste. În 2019, o investigație a arătat că YouTube recomanda frecvent conținut de extremă dreapta utilizatorilor care nu căutau explicit astfel de materiale. Așa-numitul „algoritm al urii” nu discrimina – vârsta, educația sau interesele inițiale păreau irelevante odată ce click-ul inițial fusese făcut.

Eu ar trebui să știu. Petrec mult timp pe YouTube: gaming, politică (în mare parte breadtube, recunosc), critică media, video-eseistică, science-tube când mă lovește cheful, animații.

Unii dintre oamenii care mă cunosc bine, ar spune că petrec prea mult timp pe YouTube. Dar ce știu ei? Nu mă cunosc. (Nu băga de seamă contradicția.)

Ideea e că algoritmul ar trebui să mă cunoască destul de bine. Și totuși, din când în când, îmi aruncă în față recomandări de genul „Transgenderii sunt ciuma societății” sau „The Gender Pay Gap is a Myth”. Țin minte clar că într-o perioadă a încercat foarte tare să mă facă să intru în JK Rowling-apologetics și detransition-tube. Nu știu exact ce l-a făcut să creadă că am chef de auto-disociere sponsorizată de Jordan Peterson, dar i-am dat „do not recommend” și block mental până a dispărut complet.

Imaginea de vitrină:
YouTube pare o platformă educativă, amuzantă, creativă. Poți învăța să repari un robinet, să coși un nasture sau să îți faci machiajul în stil e-girl. Dar dacă nu ești atentx, într-o oră ai ajuns de la „Cat Cafe Vlog în Kyoto” la „De ce creștinismul este sub asediu din cauza transgenderilor, reptilienilor și glutenului.”

Cum ajungi nazist din greșeală

• YouTube e ca acel coleg de liceu care zice că vrea doar să te ajute cu temele, dar după două ore îți explică de ce Pământul e plat și feminismul e cancer.
• Investigații multiple (2017–2021) au arătat că:
  • Oamenii care caută termeni benigni (free speech, immigration, feminism critique) sunt direcționați de algoritmul de recomandare către materiale din ce în ce mai radicale.
  • Uneori fără să ceară nimeni nimic, material de extremă dreapta îți e recomandat, sau rulează direct (dacă ai Auto-play pornit) – doar pentru că ai dat click pe ceva vag „politic” cândva.

Găuri de iepure, dar cu beton armat

Algoritmul funcționează astfel:

• Te recompensează cu cât te uiți mai mult.
• Clipurile care stârnesc șoc, ură, controversă → prime time.
• Creatorii învață să joace jocul: thumbnail cu față scandalizată + titlu gen „Ei vor să-ți ia copiii! Uite ce fac în școli!” = zeci de mii de views.

Începi cu un video despre fitness, sfârșești cu unul despre cum progresiștii vor să interzică carnea și să te facă să mănânci gândaci.

Efecte în viața reală:

Situație	Cum a contribuit YouTube
Radicalizarea adolescenților	În special băieții tineri → ajung la content „redpill”, „incel” și „anti-woke” în câteva clickuri. Multe cazuri de adolescenți radicalizați s-au documentat după ce au căzut în astfel de bucle de content.
Ascensiunea alt-right	Figuri precum Ben Shapiro, Milo Yiannopoulos, Lauren Southern etc. au crescut masiv pe YouTube, uneori împingând retorici subtile dar persistente anti-LGBT, anti-feministe și rasiste.
Atacuri reale	În unele cazuri (ex: Christchurch), autorii atentatelor violente au fost influențați direct de videoclipuri vizionate pe YouTube.
Conspiraționiști pandemici	De la antivaccinism la teorii despre 5G și Bill Gates → vizibilitate uriașă între 2020–2021 pe YouTube, înainte să fie parțial moderate.

În concluzie, deși eu și YouTube suntem prieteni, sunt conștientă că e genul de prieten pasiv-agresiv care zice „vreau doar să te informez”, dar în același timp îmi bagă pe gât conspirații despre cum schimbările climatice sunt o invenție a lesbienelor comuniste.

E o platformă unde libertatea de exprimare e reală, dar și libertatea de dezinformare e turbo-charged. Aşa că dacă ajungi de la „cum să tunzi o pisică” la „de ce marxismul cultural distruge familia tradițională”, închide tabul, respiră adânc, şi repetă după mine:
„Nu tot ce are intro cinematic şi muzică dramatică e adevăr”.

Facebook – dinozaurul reţelelor, dar tot muşcă tare

Facebook nu stă mai bine. Platforma s-a transformat într-o rețea de distribuire pentru teorii conspiraționiste, mișcări xenofobe și grupuri care promovează ura sub pretextul „libertății de opinie”. În 2020, un raport intern al Facebook a concluzionat că 64% din alăturările utilizatorilor la grupuri extremiste au fost facilitate de algoritmul de recomandare al platformei. Practic, un AI destinat să „îmbunătățească experiența” a ajuns să „îmbunătățească radicalizarea”.

Cum arată la suprafaţă:

Pentru părinţi e un album foto cu copii, pisici şi cozonaci; pentru bunici, un loc unde descoperă „reţeta secretă de murături fără oţet”. Dar sub tabul acela inofensiv numit Groups zace un ecosistem întreg de „cluburi private” în care se coace extremismul la foc mic.

Algoritmul‑care‑te‑împinge‑în‑gaură

Într-un raport intern Facebook din 2020 s-a găsit că 64 % dintre utilizatorii care au ajuns în grupuri extremiste au fost trimişi acolo direct de recomandările platformei, ceea ce se traduce prin „butonul Groups You Should Join este tehnic vorbind un agent de recrutare al neofasciştilor.

Exemple concrete (a.k.a. „share dacă ţi se pare normal”)

Caz	Ce s‑a întâmplat cu ajutorul Facebook	Consecinţa IRL
Genocidul Rohingya, Myanmar (2016‑2018)	Armata şi călugări ultranaţionalişti au flood‑uit Facebook cu fake‑news despre musulmanii rohingya: „violează femei birmaneze”, „vor să islamizeze ţara”. Conţinutul era redistribuit automat de pagini oficiale ale armatei; platforma a ignorat semnalele staff‑ului local luni de zile.	700 000+ de persoane alungate, mii de morţi. ONU a numit Facebook un „accelerant al urii”. Un raport comisionat chiar de Facebook recunoaște acest lucru.
„Stop the Steal”, SUA 2020‑2021	Grupuri create în masă în 48 h după alegeri. Algoritmul le promova sub eticheta Recommended For You. În câteva zile strânseseră >350 000 de membri, cu apeluri directe la violenţă.	6 Ianuarie 2021, Capitoliu. ‘nuff said. Facebook a şters grupurile abia după ce s‑au spart geamurile.
QAnon & antivax	De la meme‑uri inofensive la „vaccinul conţine microcip 5G” în 3 click‑uri. Până în 2022 existau ~3 milioane de utilizatori în grupuri QAnon, majoritatea recrutaţi prin… postări culinare şi de parenting.	Explozie de atacuri antisemitice, distrugerea antenelor 5G, incendieri de centre de testare COVID, medici hărţuiţi.
Europa de Est – „envăzia migranţilor”	Pagini dubioase (adesea operate din Rusia) push‑ează postări, imagini, clipuri false cu „refugiaţi agresivi” → Shares + Comments = boost.	Discuțiile ajung la talk‑show‑uri main‑stream; partide ultra‑naţionaliste urcă vertiginos în sondaje (Polonia, Slovacia, România).

De ce e aşa de „eficient”?

Am vorbit mult mai pe larg despre asta în Cum mi-a transformat algoritmul feed-ul Facebook într-un cocktail de extremism și misoginie – și Meta-„libertate de exprimare” – trebuie să învăt să fac titluri mai OK – dar pe scurt, eficiența răspândirii urii pe FB se datorează:

1. Modelul de business → Furia = engagement = bani.
2. Grupează‑mă, Doamne, cu ai mei! → filtrul bulei: vezi DOAR ce confirmă anxietăţile tale.
3. „News Feed ranking” → conţinutul cu reacţii 😡 Angry primeşte extra‑boost (inginerii meta (meta‑inginerii?) au recunoscut).
4. Livrare la minut: notificări push de fiecare dată când cineva postează „adevărul interzis” → fii furios acum!

Ce face (sau NU face) Meta?

• 2021: promite „downrank” pentru politică hardcore – dar grupurile private rămân opace.
• 2022: anunţă „Redirect Initiative” – dacă cauţi conţinut extremist, primeşti link spre terapie. (funcţionează doar pe cuvinte‑cheie ultra‑evidente, gen „ISIS fan club”.)
• 2023‑24: restructurează echipa de „Civic Integrity”. În traducere: mai puţini moderatori umani, mai multe decizii lăsate AI‑ului care a făcut haosul iniţial. Homosexualii și persoanele trans pot fi denigrate fără consecințe pe toate platformele Meta conform noilor politici de conținut.

Facebook nu e doar boomerland. E un mega‑megafon care poate transforma o postare cu „Nu‑mi place IKEA, e globalistă” într‑o mişcare care cere deportarea „neo‑marxiştilor woke”. Atâta timp cât algoritmul valorizează scandalul în detrimentul adevărului, platforma rămâne un HQ perfect pentru extremişti. De asemenea, fuck Zuck.

Tik-Tok – dance trend, make-up tutorial, joke, stitch la joke, reaction la stitch, tr*nnies are satanic, unalive immigrants

Și apoi avem TikTok. La prima vedere, pare o platformă plină de dansuri, umor, make-up tutorials, pisici și creativitate. Poți spune că TikTok e doar o grădină digitală plină de fluturi colorați.

O estetică de „copilărie eternă” în 15 secunde cu sunet catchy și filtre pastelate. E o aplicație care, în teorie, n-ar trebui să facă mai mult rău decât un balon de săpun, ni se spune.

Dar și aici, extremismul și radicalizarea au găsit loc să prospere.

Pentru că algoritmul TikTok-ului, setat să maximizeze retenția și engagement-ul, nu face distincție între conținut educativ și conspirații despre cum „femeile moderne distrug civilizația” sau cum „lobby-ul gay transformă copiii în pisici non-binare”. Ai văzut un clip ironic despre masculinitatea toxică? Felicitări, în câteva scrolluri ești pe „masc-core TikTok” unde băieți cu voci baritonale și priviri intense îți explică, cu fundal orchestral dramatic, de ce „femeile nu mai sunt feminine și de-asta suferă planeta”.

Și da, „tradiționalismul” a fost rebrand-uit. Nu mai e despre cămăși brodate și colinde, ci despre bărbați care cred că soțiile n-au voie să aibă cont de bancă, dar ar trebui să aibă un cont OnlyFans administrat de ei.

Clipuri cu teorii conspiraționiste, videoclipuri care promovează „tradiționalismul” (adică misoginie și homofobie ambalate frumos) și mesaje anti-LGBTQ sunt diseminate cu o viteză amețitoare.

Problema devine tragică atunci când ne uităm cine stă la capătul firului. TikTok e populat în principal de adolescenți și tineri adulți – adică exact acei oameni aflați în procesul complex, fragil și confuz al (re)definirii identității lor. Dacă ai 14 ani și algoritmul te înghite într-o bulă de conținut misogin, homofob sau transfob ambalat frumos, e foarte posibil să nu-ți dai seama că ai fost îndoctrinat până când ajungi să te întrebi de ce ți se pare „cam suspect” ca cineva să poarte fustă și barbă în același timp.

Și uite cum ajungi să ai adolescenți care, între un trend cu fidget spinners și un tutorial de skincare, îți explică de ce „feminismul e cancer” și „transsexualii distrug familia”. Pentru că da, TikTok reușește să transforme ideologiile de extremă dreaptă într-un soi de trend viral cu hashtaguri și font Comic Sans.

Câteva dintre trend-urile apărute, sau viralizate pe TikTok se află:

Estetica insidioasă a #tradwife TikTok

La o primă vedere, clipurile cu hashtagul #tradwife par ieșite dintr-un vis vintage: femei îmbrăcate în rochii de bumbac cu imprimeu floral, pregătind cină „pentru soțul meu care muncește atât de mult” și dând sfaturi despre cum să fii „supusă și fericită”. Muzică veche, filtre calde, zâmbete. Idilic, nu?

Problema e că sub estetica aia de „Pinterest din 1950” se ascunde o agendă clară: femeile trebuie să se întoarcă la rolurile „naturale” de soții, mame și obiecte de decor domestic. A fi independentă e „masculinizant,” feminismul e „o boală”, iar cariera – un păcat modern. Și, evident, LGBTQ+ nici nu intră în ecuație. De ce? Pentru că „tradiția” n-are loc pentru identități care nu se aliniază perfect cu genul atribuit la naștere și cu modelul binar, cis-hetero.

Mai ironic e că multe dintre aceste clipuri sunt făcute de influencerițe, adică femei care câștigă bani de pe urma propriei „carieră” online promovând ideea că femeile nu ar trebui să aibă cariere. Capitalismul, draga mea, găsește mereu o cale.

Andrew Tate-core: masculinitate toxică în format virality-ready

TikTok a fost o rampă de lansare pentru Andrew Tate și armata lui de wannabe alphas. Clipuri editate agresiv, cu efecte dramatice și fundaluri EDM, în care Tate predică despre cum bărbații trebuie să fie „dominatori”, „neafectați de emoții”, și să „controleze femeile”. Băiatul ăla din liceu care se crede superior pentru că citește Nietzsche fără să înțeleagă nimic? Ei bine, acum are 500.000 de followers și un microfon fancy.

Deși TikTok a început (târziu) să cenzureze conținutul lui, „tateismul” e deja o ideologie virală: e cool să disprețuiești empatia, să râzi de bărbații care fac terapie, să crezi că feminismul e „o scamatorie pentru sex” și să ții „lecții” despre cum să „fii un bărbat adevărat”. Clipurile astea sunt uneori „reformulate” de adolescenți de 15 ani cu vocile schimbate în post-procesare, care imită Tate-isme ca pe o mantră. Uneori ironic. De cele mai multe ori, nu.

Detransition TikTok – arma preferată a dreptei

Un alt fenomen extrem de nociv este explozia de videoclipuri sub umbrela #detransition. Știi că ziceam că încerca YouTube să mi le bage pe gât? Există și pe TikTok bula asta. Pe scurt: oameni care povestesc cum au început tranziția și au decis ulterior să o întrerupă. Ce e real și uman aici (că da, există astfel de cazuri și e important să existe spațiu pentru ele) a fost preluat, instrumentalizat și amplificat de conturi cu agendă anti-trans.

Algoritmul nu discriminează: dacă ai interacționat vreodată cu un clip trans-related (oricare – chiar și unul cu o fetiță care își exprimă fericirea după ce primește aprobarea pentru hormoni), s-ar putea să-ți fie aruncate în față zeci de clipuri cu mesaje de genul:
„Adevărul despre tranziție.”
„Mi-am mutilat corpul. Nu face greșeala mea.”
„Cineva trebuia să-mi spună că nu pot fi bărbat.”

Aceste clipuri sunt folosite apoi de propagandiști de extremă dreaptă ca „dovadă” că tranziția e o conspirație. Pe scurt: experiențele individuale sunt extrase din context, distorsionate și transformate în arme culturale împotriva tuturor persoanelor trans.

ConspiracyTok: unde QAnon se întâlnește cu ASMR

TikTok e și casa unei noi generații de teoreticieni ai conspirației care nu mai arată ca unchiul tău nebun cu tricou cu lup singuratic, ci ca o fată drăguță care-ți șoptește în microfon că „vaccinurile conțin nanoboți” și „elita globalistă vrea să controleze mințile copiilor prin TikTok”. Serios.

Unele dintre cele mai răspândite teme:

• Transgenderismul = o agendă ocultă.
• Genul non-binar = distrugerea valorilor tradiționale.
• Drag queens = predatori.
• Feminismul = o conspirație marxistă.

Aceste idei circulă în loop-uri de clipuri scurte, cu muzică tensionată și fonturi dramatice, care dau senzația de „adevăr interzis”. Adică exact ce vrea un adolescent confuz să creadă: că el e „în afara matricei”.

(Mică tangentă, promit că revin imediat la subiect):
Nu pot să nu remarc ironia cosmică – oamenii care se cred „treziți” din Matrix, care se declară „red-pilled” și „liberi de controlul sistemului”, își bazează întreaga mitologie personală pe o serie de filme scrise și regizate de două surori trans. Da, franciza The Matrix, creată de Lana și Lilly Wachowski, poate fi interpretată ca o alegorie pentru experiența trans și nu e un stretch – deloc.
În încercarea lor de a evada din „matricea ideologică”, acești băieți s-au teleportat direct într-un univers queer. Și nici măcar n-au observat glitch-ul. Welcome to my shoes, alphas! (Nu mă pune să-ncep să vorbesc și despre structura socială a lupilor.)

România, Mai 2025

O investigație Global Witness făcută în mai 2025, chiar înainte de turul II al alegerilor prezidențiale din România, a arătat că algoritmul TikTok le-a recomandat utilizatorilor conținut pro-extremă dreaptă într-un raport de aproape 3 la 1 față de alte orientări politice. Trei conturi „echilibrate” au fost expuse, în doar 30 de minute pe „For You”, la un val copleșitor de conținut care favoriza extrema dreaptă, în special candidatul George Simion. Indiferent de structurarea conturilor, platforma a preferat radicalizarea.

Și ce e cel mai diabolic?

Drumul spre iad e pavat cu intenții… de profit.

Algoritmul TikTok nu doar permite propagarea acestor mesaje. O încurajează activ. E un algoritm construit să maximizeze timpul petrecut în aplicație și engagement-ul. Și nimic nu creează engagement mai eficient decât frica, indignarea, și sentimentul că „am aflat ceva ce alții nu știu”.

Și asta fără să mai menționăm platformele „alternative” gen Gab, Parler sau chiar secțiunile mai toxice ale Reddit-ului, care funcționează ca centre de recrutare fără niciun fel de filtrare sau reglementare. La fel cu (X) Twitter după preluarea sa de către Musk.

Și încă un aspect înfricoșător al radicalizării online este modul în care guverne autoritare și actori statali folosesc internetul ca armă de propagandă. Trollii și boții lui Putin sunt un exemplu grăitor – ferme de dezinformare online care manipulează discursul public și polarizează societăți întregi.

Trolololololo – Дезинформация в Интернете, распространяемая государственными деятелями

Dacă TikTok, Facebook și YouTube sunt niște corăbii algoritmice care uneori te duc din greșeală în apele extremismului, atunci trolii organizați sunt ca niște pirați echipați cu o hartă, o strategie deșteaptă. Iar în cazul Rusiei, și de binecuvântarea țarului. În cartea Trolii lui Putin, jurnalista finlandeză Jessikka Aro documentează în detaliu cum funcționează această rețea sofisticată de manipulare online, orchestrată de statul rus. Și nu-i doar despre meme-uri cu fie cu urși, fie cu vodka – e un sistem de propagandă activ, cinic și extrem de eficient.

Aro a pornit investigația ca să înțeleagă cum funcționează „fabricile de troli” din Rusia – adică centre unde angajați plătiți inundă spațiul online cu postări false, comentarii toxice și conspirații, toate cu un scop precis: să creeze haos, neîncredere și diviziune în țările democratice. Și nu e doar o teorie conspiraționistă: după ce a început să publice investigații, Aro a devenit ținta unei campanii de hărțuire și defăimare de toată „frumusețea”* – deepfake-uri, amenințări, doxing, încercări de înscenare c-ar lucra pentru agențiile de securiate „ale Vestului”, campanii coordonate împotriva ei, totul pentru că a îndrăznit să ridice un colț de perdea în grădina Kremlinului. In Soviet Russia, you don’t spread memes – memes spread you.

*când zic „frumusețea” mă refer la exact opus. De aia mă citești, că-s capabilă de astfel de artificii de scriitură.

Ce legătură are asta cu TikTok sau YouTube? Păi, platformele astea – neprotejate, nesupravegheate și conduse de algoritmi fără etică – sunt câmpul de joacă ideal. Când algoritmul promovează ce e „engaging”, trolii și propaganda au liber la distracție. Conținutul conspiraționist, transfob sau xenofob prinde repede, mai ales dacă vine cu font mare, imagini șocante și un titlu alarmist.

Aceste ferme nu sunt doar grupuri izolate de indivizi care scriu comentarii agresive; sunt operațiuni bine organizate, finanțate de stat, care folosesc tehnologii avansate pentru a crea și amplifica narațiuni false. Scopul lor nu este doar să semene confuzie, ci și să discrediteze surse legitime de informare, să infiltreze mișcările progresiste cu mesaje subversive și să transforme dezbaterile online în câmpuri de bătălie ideologice.

Trolii lui Putin e o lectură esențială, pe care o recomand, dacă vrei să înțelegi că radicalizarea online nu e doar o greșeală de soft, ci și o armă politică. Una tăcută, insidioasă, dar devastatoare. Și, nu, nu exagerez – întrebă-i pe cei din Ucraina, Estonia, Siria sau chiar pe finlandezii care-au văzut în direct cum le e atacat spațiul informațional.

OK… Și…

În acest context, radicalizarea online nu mai e o posibilitate îndepărtată. E o certitudine. Una care se hrănește din frici, ignoranță și dorința oamenilor de a găsi răspunsuri simple la probleme complexe.

Radicalizarea online reprezintă o amenințare tot mai mare, afectând în special tinerii și adolescenții. Un raport al serviciilor secrete din alianța „Five Eyes” indică faptul că tinerii se radicalizează online începând chiar de la vârsta de 12 ani.

În plus, un raport al EUROPOL – TE-SAT 2023 (European Union – Terrorism Situation and Trend Report) subliniază creșterea alarmantă a riscului de radicalizare online în ultima decadă, cu un număr tot mai mare de persoane recrutate online în scopul comiterii atentatelor teroriste.

Și în România, autoritățile sunt conștiente de pericolul reprezentat de radicalizarea online. Serviciul Român de Informații (SRI) a subliniat că rețelele sociale pot fi folosite ca instrumente pentru radicalizare, mai ales în rândul tinerilor dependenți de aceste platforme.

Un alt aspect care nu poate fi ignorat este evoluția spre ceea ce unii economiști numesc „tehno-feudalism”. Acest fenomen descrie o lume în care puterea economică și politică este concentrată în mâinile câtorva corporații uriașe, care controlează nu doar piața, ci și informația, comportamentele și chiar opiniile utilizatorilor. Platformele care domină internetul – Facebook, YouTube, TikTok, Twitter – nu doar că facilitează radicalizarea, dar și profită de pe urma ei. Algoritmii lor nu sunt neutri; sunt proiectați să maximizeze profitul prin menținerea utilizatorilor captivi, chiar dacă asta înseamnă să alimenteze ură și dezinformare. Am scris mai detaliat despre pericolele tehno-feudalismului aici, dacă ești interesat să explorezi mai profund acest subiect.

Dezinformarea nu mai este doar un efect secundar al internetului – a devenit o armă geopolitică. Prin amplificarea teoriilor conspiraționiste și promovarea conținutului care stârnește frică și ură, aceste entități reușesc să fragmenteze societăți și să normalizeze discursuri radicale.

E un război rece al secolului XXI, în care nu mai contează atât de mult cine are tancurile, ci cine controlează narațiunea.

Întrebarea nu este dacă rețelele sociale joacă un rol în răspândirea fascismului modern. Nu e nici măcar cât de mare e acest rol. Întrebarea este cât de repede devine ireversibil.

Și în final, aș dori să reiterez ce am spus și în trecut:

Reglementarea Big Tech nu e o idee radicală – e una dintre puținele soluții viabile care pot echilibra cât de cât puterea disproporționată pe care o au giganții digitali asupra societății și economiei noastre. Uniunea Europeană a făcut pași reali în direcția asta prin Digital Services Act și Digital Markets Act, două cadre legislative care încearcă (și uneori chiar reușesc) să limiteze abuzurile de putere, să descurajeze monopolurile, să protejeze utilizatorii și să garanteze o piață digitală mai corectă.

Sunt reguli care cer transparență, responsabilitate și un control mai clar al platformelor asupra datelor pe care le colectează și a modului în care își structurează algoritmii. Dar hai să fim sincere: Big Tech nu cedează fără luptă. Au bani, influență și avocați care pot citi o reglementare și s-o întoarcă pe dos mai repede decât poți zice „cookie policy”.

Tocmai de aceea avem nevoie de o Europă care nu se lasă intimidată. Una care nu-și cere scuze pentru faptul că mai pune niște limite companiilor care au crescut mai mari decât unele state. Poate că suntem printre puținii (poate chiar singurii?) care mai au tăria, structura și tupeul instituțional să țină piept presiunilor colosale venite dinspre Silicon Valley.

Și dacă vrem un internet care să nu fie o fabrică de radicalizare, conspirații și ură la kilogram, trebuie să continuăm să luptăm pentru asta. Altfel, algoritmul va decide pentru noi. Și știm deja ce preferă el să recomande.