Tina, ‘not-so-private dick’, detectivul cu o reputație la fel de șubredă ca documentele fiscale ale Asociației Internaționale de Box (IBA), trona în biroul său. Fumul gros de țigarete ultra-slim se înălța leneș, creând o perdea gri între ea și lumea exterioară. Stătea relaxată, cu picioarele încălțate în stilleto roșii de la Deichmann sprijinite pe biroul împrăștiat cu documente – unele strict secrete, altele doar reviste glossy pe care nu și le putea permite. Clientul, un tip care părea mai speriat decât un europarlamentar oprit la un control radar de către Poliția Română, o privea nervos. Tina nu-și mișcă nici măcar un mușchi, doar își lăsă ochii să scruteze de sub fedora ei Helen Kaminski de la SH, cu un aer de distanță cerebrală, ca și cum ar fi răsfoit un roman cu un plot de duzină. 

„De ce ți se zice ‘not-so-private dick’?” întrebă tipul cu o voce tremurândă, ca și cum ar fi fost prins într-un tunel de fum, cu toate ieșirile blocate de misterioasa densitate a atmosferei din birou. Detectiva mai trase un fum într-un mod melodramatic, lăsând fumul să se disipeze lent în aerul stătut, permițându-și să-și analizeze noul client: Tipul nu arăta rău, avea picioare lucrate la sală și o linie a maxilarului pe care puteai să crapi lemne, dar îi era clar că un tip care arăta atât de cis era urmărit doar de năbădăi și necazuri. 

„Pentru că nu fac niciodată tucking când lucrez la un caz.” 

Te-ai întrebat vreodată dacă euro-parlamentara Diana Iovanovici-Șoșoacă este în secret bărbat? Sau dacă Dan Bittman și-a făcut operație de schimbare de sex? Sau poate ți-ai pus problema că Olivia Steer arată suspicios de masculin, datorită liniei maxilarului atât de pronunțată? 

Dacă ai răspuns da, în primul rând ce este în neregulă cu tine? În al doilea rând, mamă ce comunitate am eu pentru tine! 

Social Media, 2017, Cazul „Ca o rugăciune Kabbalah” 
(Tati, nu predica, sunt într-o încurcătură mare) 

Pe măsură ce lumina neonului pâlpâia afară, aruncând umbre ciudate în biroul ei modest, Tina, detectivul particular cu un gust discutabil pentru filmele de categorie B, își turnă un alt pahar de rosé. Noul client, care mirosise vag a minciuni și cafea ieftină, îi întinse o mapă subțire, pe care scria Dan BittWOman. „Ce e asta?’” întrebă ea fără să ridice privirea. „Adevărul” murmură el, de parcă ar fi avut de gând să o păcălească. 

Primele transvestigări (transvestigations) și-au făcut apariția pe platformele de social media prin 2017, în principal pe YouTube, și au continuat să câștige teren odată cu creșterea discriminării și urii îndreptate împotriva persoanelor ca mine, trans. 

Ca exemplu de transvestigare, avem TRANSVESTIGATION of MADONNA – Undeniable PROOF!!! „SHE” is a MAN!, un videoclip transvestigativ, care acum este privatizat, dar cu ajutorul Wayback Machine poți să afli și tu cum Madonna este de fapt bărbat, bazat pe dovezi științifice irefutabile precum lungimea oaselor, lățimea umerilor, lungimea mâinilor, postura de mers, faptul că folosește o chitară, care este un simbol falic și editare foto de nivel preșcolar. Dar și faptul că poartă o brățară kabbalah, care aparent este o formă de magie demonică. 

Pe același canal Wake Up Before Christ Comes (@wakeupbeforechristcomes2776), redenumit acum Taylor Valentine, de-a lungul timpului s-au mai realizat transvestigări ale Serenei Williams, Pink, Ariana Grande, prințesa Stephanie de Monaco, Bill Gates și câteva celebrități în plus. 

Transvestigatorii au început să-și unească forțele pe haznaua internetului, Facebook. Apoi s-au extins și pe (X) Twitter. Dar pentru o perioadă grupurile au fost destul de micuțe „văzându-și de treabă” în semi-anonimat. 2022-2023, însă, a adus o resurgență a acestei mișcări. 

Social Media, 2023, Cazul „Seducție și confuzie: dansul deghizărilor” 
(Când rolurile se schimbă și nimic nu e ceea ce pare) 

Vântul de august intra în birou printr-o fereastră deschisă, agățându-se de draperiile mov ca un hoț de buzunare neîndemânatic în RAT. Tina își aprinse o altă țigară, inspirând adânc. În colțul camerei, un ceas vechi ticăia cu insistență, amintindu-i că timpul nu era prietenul ei. „Timpul și adevărul”, gândi ea, „două lucruri la fel de alunecoase, ca două lesbiene care tocmai s-au descoperit”. 

TikTok este și el inundat de transvestigatori, deși în 2022 platforma și-a luat angajamentul de a elimina conținutul transfobic, împreună cu videoclipurile care promovează tulburările alimentare și farsele legate de sinucidere. 

Pe Facebook sunt multiple grupuri de transvestigatori, numărând fiecare până la câteva mii de utilizatori, unul dintre ele ajungând la peste 17 mii. 

Pe ele, transvestigatorii postează poze cu celebrități (de cele mai multe ori, dar câteodată acolo ajung și poze de pe ambalaje de produse, ori poze cu oameni non-celebrități și în rare cazuri membrii grupurilor ajung să se transvestigheze între ei) cu un prompt gen „man?”, iar în comentarii se aduc „dovezi” despre cum de fapt persoana respectivă e trans. 

Transvestigatorii analizează trăsături faciale precum linia maxilarului, forma craniului, raportul dintre lățimea umerilor și șoldurilor, lungimea degetelor, etc., pentru a sugera că acestea nu corespund „normelor” de gen. Analizează postura, mersul sau modul în care o persoană își ține corpul, interpretând aceste elemente ca fiind „indicii” ale unui gen diferit de cel afișat public. Se fac adesea speculații nefondate despre faptul că o persoană ar fi suferit intervenții chirurgicale pentru a-și schimba corpul în conformitate cu genul prezentat, susținând că acestea ar fi „dovezi” ale tranziției de gen.  

Uneori, aceștia folosesc imagini manipulate sau distorsionate pentru a face ca trăsăturile fizice ale unei persoane să pară „neconforme” cu genul declarat. Incluzând aici imagini generate cu AI, fie voit, fie pentru că mulți nu au educația media necesară pentru a face diferența între sursele credibile și cele dubioase. 

Modul în care o persoană se îmbracă, sau se comportă în public este de asemenea luat ca dovadă clară a „inversiunii”. 

Conturile de transvestigație de asemenea fac adesea referințe la francmasoni, sau illuminati care controlează lumea, la teoria conspirației Pizzagate, la teoria pământului plat, la QAnon, la atitudini anti-vaxx, la demoni și satanism și la alte idei conspiraționiste sau oculte. 

Tot social media, zilele noastre, Cazul „Barbă falsă pe linie a maxilarului slabă” 
(Adevăruri ascunse sub machiajul profesionist al illuminati) 

Tina se lăsă pe spate în scaunul său de birou, examinând cu un aer de distanțare o fotografie cu o mulțime de celebrități, în care fiecare zâmbea cu un aer de „da, am vândut sufletul meu lui Baphomet pentru un pic de strălucire”. „Ah, Baphy”, gândi Tina cu un zâmbet amar, „ne dai un spectacol demn de Broadway, doar că fără aplauze și cu mult mai multe teorii conspiraționiste.” 

Întreaga idee de transvestigație este adesea legată de ceea ce acești teoreticieni ai conspirației numesc „Inversiunea de Gen a Elitelor,” care susține, în esență, că fiecare persoană faimoasă este în secret trans și face parte dintr-o cabală care este transgender ca parte a unei inițieri ritualice. 

Zeitatea căreia toate celebritățile își vând sufletul, pentru faimă și bani? Baphy! Baphomet, da, evident. 

Cine face parte din acest grup satanic? Unii transvestigatori consideră că toți cei care sunt faimoși, sau au o platformă. Margot Robbie, Zendaya, Michelle Obama, Kamala Harris, Adele, Marilyn Monroe, Melania Trump. Orice celebritate femeie. Nici bărbații nu scapă: Henry Cavill, Harry Styles, Tom Holland, Paul McCartney, Mike Tyson. Totuși este de notat că femeile sunt în mai mare măsură scrutinizate. 

O, am uitat să-l menționez pe Andrew Tate, care a fost și el transvestigat de curând după ce a postat o imagine cu el într-un slip. Și chestia asta este obiectiv amuzantă. 

Dar ce fac transvetigatorii cu disonanțele cognitive care apar când aplici aceste credințe în lumea reală? 

De exemplu, cum explici existența persoanelor trans care sunt în ochiul public și au trecut prin tranziții publice, precum Caitlyn Jenner, surorile Wachowski, Laverne Cox, Elliot Page? 

Păi, încerci să le ignori, pentru că altfel toată ideologia ta și viziunea asupra vieții colapsează, sau poți chiar să dublu-„inversezi” persoana repectivă. Ca și exemplu, Dylan Mulvaney, care și-a făcut tranziția într-un mod foarte public pe social media, a fost de curând sub ochiul neclintit, dar critic al transvestigatorilor, care au ajuns la concluzia că Dylan s-a născut de fapt fetiță, apoi a tranziționat în băiat în copilărie (probabil forțat) și apoi a re-tranziționat în femeie în 2022 în modul public în care a făcut-o. Yikes! Simone Byles este mândră de gimnastica mentală pe care reușesc oamenii ăștia să o facă. Sau ar fi, dacă nu ar fi o aliată LGBTQ+ și dacă nu ar fi fost și ea transvestigată la rândul ei. 

De asemenea, nu știu de unde se trage linia de „celebritate” în mințile celor care consideră că toți oamenii faimoși sunt „invertori”. Adică de la câți followeri ești deja faimos și ți-ai vândut sufletul și corpul cis lui Baphy? Și dacă o persoană devine faimoasă peste noapte, se face ritualul imediat? Cum se fabrică decenii întregi de documente și poze cu trecutul fals în câteva ore? Și mai important, eu de ce nu sunt faimoasă dacă sunt deja trans?!?! 

Acasă la Tina, 2024, Cazul „Urmărirea iepurelui alb… sau e iepuroaică?!” 
(Moartea travestitei degenerate… de râs) 

Pe măsură ce clienții intrau și ieșeau din biroul ei, Tina rămânea impasibilă, chiar și când întâlnea câte unul care arăta mai nervos decât un iepure într-o sală de ședințe a unei corporații care a anunțat de curând downsizing. Într-un oraș unde absurditatea era la ordinea zilei, ea era singura care încă mai credea în adevăr – sau cel puțin în ceva care să-i acopere chiria. Ploaia lovea geamul ca o simfonie furioasă, dar Tina abia dacă o auzea. Gândurile ei erau prea ocupate cu noul caz: o poveste atât de încâlcită încât chiar și mintea ei de detectiv cu experiență trebuia să facă eforturi să o deslușească. Plus, avea melodia ‘Crazy’ a lui Britney Spears în cap de câteva ore. „Dar până la urmă,” gândi ea, „absurdul e doar o altă formă de divertisment.” 

Este fenomenul amuzant? Aș minți să spun că nu m-am distrat investigând transvestigatorii. 

Transvestigatorii fac afirmații incredibile și absurde, cum ar fi ideea că toți oamenii celebri sunt de fapt trans și fac parte dintr-o conspirație globală. Acest tip de exagerare este atât de departe de realitate încât devine ridicol, iar ridicolul este adesea o sursă de umor pentru mine – nu degeaba cartea mea favorită este Alice’s Adventures in Wonderland. Ar fi trebuit să numesc articolul ăsta Tina’s Adventures in Transvetigationland. 

Folosirea unor „dovezi” precum forma maxilarului, lungimea degetelor sau postura pentru a trasa concluzii despre identitatea de gen a cuiva este atât de lipsită de logică și de bază științifică încât devine comică și dacă adaugi și faptul că în multe videoclipuri imaginile de referință pentru „femei biologice” și „bărbați biologici” sunt în posturi diferite față de imaginea persoanei transvestigate, n-ai cum să nu râzi. 

Se fac salturi logice extreme și forțează conexiuni între fapte care nu au nicio legătură, ca în exemplul de mai sus al lui Dylan Mulvaney. Lipsa raționamentului și lipsa de înțelegere a modului în care funcționează dovezile și argumentele te fac să te întrebi dacă oamenii ăștia chiar gândesc așa și e amuzant. 

Paranoia și conspirația globală, ideea că există o conspirație mondială pentru a ascunde identitățile de gen ale tuturor celebrităților este absurdă și amuzantă prin nivelul elevat de paranoia și gândire absurdă de care trebuie să fii capabil. Des, transvestigatorii nu-și dau seama cât de ilogice sau ridicole sunt teoriile lor, ceea ce generează în mine un sentiment de ironie. Această lipsă de conștientizare este clar sursa unui umor involuntar, deoarece văd contrastul dintre seriozitatea cu care aceștia își prezintă teoriile și absurditatea evidentă a acestora. Pe același principiu, consider The Room, filmul lui Tommy Wiseau o capodoperă umoristică. 

Oamenii „normali” pot găsi amuzant cum persoane normale, celebrități sau alți indivizi devin subiecte ale unor investigații ridicole și nefondate, generând un comic de situație care apare din contrastul între realitatea persoanei vizate și interpretarea fantezistă a acestor transvestigatori. Plus, internetul a transformat multe dintre aceste teorii în surse de memes, publicul mai larg răspunzând adesea cu ironie, sarcasm sau parodii, transformând absurditatea transvestigațiilor în conținut amuzant pentru a sublinia ridicolul situației, pe bună dreptate din punctul meu de vedere. 

Din aceste motive este foarte ușor să-i ridiculizezi, să-i consideri „ciudați” și să-i respingi considerându-i nebuni, să nu-i bagi în seamă, să te prefaci că nu există, sau doar să mai râzi la câte o memă care apare din când în când pe flow-urile social media. E ușor să minimizezi impactul lor în propria percepție. Foarte ușor. Ceva atât de absurd nu poate cauza rău adevărat. 

Sau… e absurdul insidios? 

USA, 2024, Cazul „Politicianul care și-a TRANSformat opiniile peste noapte” 
(Când comicul este subversiv și transvestigarea mușcă) 

Privind cu un aer neîncrezător la informatorul ei, Donny Atu, Tina-și spuse în gând: „Ah, politica și transvestigarea.” cu zâmbetul ironic pe care-l cunoșteau toți cei care au avut de-a face cu ea. „Se pare că amândouă sunt specialități ale secolului XXI. Dacă nu îți schimbi opiniile peste noapte, mai repede decât poate cineva să zică ‘armă de asalt’, te transformi într-o țintă ușoară pentru conspiraționiști.” 

Ce se întâmplă când transvestigările sunt folosite în scopuri politice, ori de defăimare? 

De exemplu, Kyle Rittenhouse o cauză celebră pentru organizațiile și media de dreapta din Statele Unite, după ce a fost arestat pentru uciderea a două persoane într-un protest (o acuzație de care a fost ulterior achitat, afirmând că a acționat în autoapărare) a avut îndrăzneala de a-l critica pe Trump asupra viziunii sale despre Al Doilea Amendament – ăla care lasă pe toată lumea să deschidă focul cu arme automate în școli și licee. 

Rittenhouse a declarat că nu va vota cu Trump, deoarece acesta nu este destul de ferm în legătură cu dreptul lui de a deține arme de asalt: „Dacă nu poți fi complet necompromițător în legătură cu Al Doilea Amendament, nu voi vota pentru tine. Avem nevoie de susținători pentru Al Doilea Amendament, altfel drepturile noastre vor fi erodate și distruse zi de zi.” 

În ciuda faptului că a adăugat că susține decizia sa și că nu se va răzgândi, Rittenhouse și-a schimbat opinia după mai puțin de 12 ore. Motivul? 

Păi, în timp ce majoritatea conservatorilor l-au acuzat pe Rittenhouse de trădare, adepții QAnon au susținut, în schimb, că tânărul conservator face parte dintr-o operațiune psihologică transgen secretă menită să submineze mișcarea MAGA. Contul de (X) Twitter cunoscut sub numele de „Isaac’s Army”, care răspândește cele mai extreme puncte de vedere din cadrul mișcării QAnon către cei peste 300.000 de adepți ai săi, a fost principalul cont care a răspândit teoria conspirației legată de Rittenhouse și mai apoi, o grămadă de alte conturi au preluat informația și au popularizat-o. Mai multe detalii despre situație pe DailyDot. 

Jucătoarea de rugby Ilona Maher, care a câștigat o medalie de bronz anul acesta, a vorbit și ea despre problema de a fi numită bărbat datorită aspectului fizic: 

„Primesc comentarii în care sunt numită bărbat, numită prea masculină, pentru că am mușchi,” a spus Maher într-un interviu acordat revistei Time. „Știu că vine de la oameni foarte triști și nesiguri, online. Dar știu că o spun și altor fete. Și asta e ceea ce nu îmi place.”  Înainte de Jocuri, ea a abordat teoriile pe conturile ei de social media, împărtășind cum comentariile dureroase făcute de transvestigatori i-au afectat încrederea în sine. 

Scriam în articolele precedente cum alte atlete de top, precum Serena Williams, sau Katie Ledecky au fost numite bărbați, chiar și în mass-media, ori au fost transvestigate, aceasta arătând de fapt misoginismul cu care se confruntă femeile în sport și în ziua de azi. 

Sau, poate cazurile cu cel mai înalt profil, Imane Khelif și Lin Yu-ting, despre care am scris pe larg aici, au fost supuse urii nefondate și discriminării. Poze cu ele au circulat peste tot, arătând ba close-up-uri pe zonele lor inghinale, ba luând poze de pe conturile lor de social media și analizând fiecare element al lor, cu aceleași „dovezi științifice” care sunt folosite de transvestigatori din 2017 până acum. O grămadă de idioți au luat informațiile de bune, de la Elon, la JK Rowling, la publicații online și offline, televiziuni și au răspândit-o fără a face fact-checking. 

Au făcut zoom și pe mâinile ei, să arate că are păr pe degete, întrebând: „Ar avea o femeie păr pe degete?!”. Ceea ce este cel mai bun răspuns la cerința: „Spune-mi într-un mod subtil că nu ai fost niciodată în vecinătatea unei femei.” 

De notat că și Angela Carini, oponenta lui Imane, al cărei abandon în lupta de deschidere a competiției de box de la Jocurile Olimpice a generat controversa în primul rând, a intrat în vizorul transvestigatorilor și a fost numită bărbat. 

Brigitte Macron, prima doamnă a Franței, a acționat în justiție împotriva acuzației că s-ar fi născut bărbat, după ce a fost transvestigată și s-a sugerat că ea ar fi fost cunoscută anterior sub numele de Jean-Michel Trogneux. Totul ar fi pornit de la un autor de extremă dreapta din Franța și s-a popularizat pe rețelele sociale. 

Cazurile sunt interminabile. Iar ele ajung tot mai des în atenția publicului larg și al mediei tradiționale. 

Undeva aproape de tine, 2024, Cazul „Oglindă, oglinjoară, cine-i detectivul din odaie și ce are în pantaloni? TREBUIE SĂ ȘTIU!” 
(De la social la mass… murd… media) 

Într-o seară umedă de august, Tina-și trăsese la piept geaca ei de piele și își apăsase fedora mai adânc pe frunte. Camera în care se afla era luminată doar de o lampă veche, care arunca umbre lungi pe pereți, dând impresia că ar fi zone de mucegai mișcătoare. În colțul camerei, Ioana Vâslitorescu, cunoscută pentru punctele ei de vedere extremiste și teorii fanteziste, aștepta cu o expresie de superioritate auto-suficientă. Vocea ei stridentă părea să adâncească și mai mult atmosfera tensionată. „Tina, sau mai bine să-ți spun Tim-a” zise Ioana, cu un ton de dispreț disimulat, „de ce nu ai lăsat acest subiect deoparte? Ce rost are să-ți bați căpșorul ăla blond cu treaba asta?” Tina-și scoase sticluța de rosé de 375 ml, din buzunarul interior, aruncând o privire către revolverul ei de încredere, gata să-și apere argumentele și să dezvăluie adevărul dincolo de spectacolul conspirativ. Ioana își ajustă poziția, simțind cum aerul din încăpere devenea tot mai greu, ca o presiune care cerea să fie eliberată. În acea seară, Tina nu căuta să convingă pe nimeni: „Expecto adevărul, toots”. 

În primul rând aceste cazuri se viralizează pe rețelele de socializare, precum (X) Twitter, Facebook și TikTok. Aceste platforme permit ca informațiile să se răspândească rapid, adesea fără verificarea faptelor, și să ajungă la un public larg. Algoritmii rețelelor sociale favorizează adesea conținutul care generează reacții puternice, inclusiv controverse și scandaluri. Teoriile conspiraționiste, printre care și transvestigările, pot beneficia de acest tip de amplificare, ajungând rapid în atenția publicului larg. 

De acolo, media tradițională și online, care sunt adesea motivate de dorința de a atrage atenția și de a genera trafic, preiau teoriile conspiraționiste și le folosesc pentru a aduce cititori și vizualizări. Transvestigările, chiar dacă sunt absurde, sunt prezentate adesea într-un mod care atrage atenția și generează discuții. Acest lucru poate conduce la o acoperire mai amplă în media, chiar și atunci când informațiile sunt nefondate. 

Unele surse de media pot prelua și publica informații fără a le verifica în mod adecvat, iar publicațiile sau site-urile care nu au resurse suficiente pentru verificarea faptelor pot publica aceste teorii. Surse de media dubioase, inclusiv cele de propagandă pot face asta voit. 

Pentru că teoriile conspiraționiste generează reacții emoționale puternice, cum ar fi frica, indignarea sau curiozitatea, se exploatează aceste reacții și transvestigările pot fi prezentate ca parte a unor narațiuni captivante despre conspirații globale sau despre „descoperiri” senzaționale, ceea ce le face atractive pentru publicul care caută povestiri dramatice și intrigante, la fel ca poveștile „true crime”, sau „dramele reality show”. 

Odată ce aceste teorii apar în media de nișă sau pe platformele sociale, ele mai apoi sunt amplificate de grupuri care cred în conspirații și se creează un „ecou” în care aceleași idei sunt repetate și consolidate – așa numitele „echo-chambers” (camere de ecou). 

Astfel, în ciuda absurdității lor, transvestigările ajung în media generală datorită combinației dintre amplificarea pe platformele de socializare, atracția publicului pentru conținut senzaționalist, lipsa de verificare a faptelor, stimularea emoțiilor și strategii de marketing.  

Și este important de ținut minte că ele au un impact real asupra unora dintre cei care sunt transvestigați. 

În spatele tău, 2025, Cazul „În căutarea giuvaierului eticii pierdute” 
(Tina moralista intră în acțiune, la munte și la mare) 

Tina-și scoase repede revolverul roz, gata să se angajeze într-o altă bătălie mor(t)ală. În fața ei, se afla Ilarian ‘Elanul’ Mosc, un specialist în manipulări și scandaluri care își croise drumul prin lumea transvestigărilor ca un adevărat maestru al speculațiilor. „Așa că asta e, eh?” zise Tina cu sarcasm, privindu-l pe Ilarian care se scărpina în mod satisfăcut pe linia slipului mult prea strâns. „Am auzit că ai un talent deosebit pentru a invada intimitatea oamenilor și a o vinde drept dezvăluiri șocante.”  Mosc, cu un zâmbet perfid, răspunse: „Ei bine, Tina, cine nu ar dori să fie vedetă? Doar că unii aleg să facă asta prin adevăruri incomode și… spionaj public.” Tina râse, dar râsul ei era rece ca gheața. „Spionajul public, huh? Nu e decât o denumire elegantă pentru invaziile tale în intimitatea altora.” 

Or fi ele absurde, dar sunt și imorale, deoarece transvestigările implică o invazie directă a intimității persoanelor vizate. Analizarea obsesivă a trăsăturilor fizice, a comportamentelor și vieții private a cuiva pentru a face speculații asupra identității lor de gen reprezintă o violare a dreptului fundamental la viață privată! Aceste practici încalcă dreptul individului de a-și defini propria identitate (inclusiv identitate de gen) și de a fi respectați pentru cine sunt, fără a fi supuși unor judecăți sau speculații nedorite. 

Transvestigările contribuie direct la discriminare și la răspândirea urii, pentru că aceste speculații întăresc stereotipurile și prejudecățile împotriva persoanelor trans și non-binare, alimentând transfobia. În plus, ele pot duce la stigmatizarea și marginalizarea persoanelor vizate, indiferent dacă acestea sunt trans sau cisgender. Ajută la crearea unui climat de ură și intoleranță, susținând ideea că identitățile de gen diverse sunt „anormale” sau „conspirative,” ceea ce încurajează sentimentele de ură și neacceptare în rândul societății. 

Folosirea termenilor precum „invertor”, sau „inversiune” (inversion) pentru a se referi la persoane care (în percepția lor) au tranziționat, este lipsită de respect. Prin acești termeni specifici se face dezumanizarea subiectelor investigării și a identităților trans; se face „celălaltism” (otherism) și demonizare. La fel cum comunitatea incelilor folosește „femoid” pentru a dezumaniza și a otheriza femeile, sau TERFs folosesc „TIM și TIF” pentru a ridiculiza și a răni persoanele trans. 

Transvestigatorii folosesc criterii subiective și nejustificate pentru a trasa concluzii despre identitatea de gen a cuiva, ignorând diversitatea naturală a corpurilor și identităților umane, bazându-se pe stereotipuri de gen rigide și pe informații neștiințifice. 

Prin ele oamenii sunt tratați ca niște obiecte de speculație și judecată, fără a respecta demnitatea lor ca indivizi. Această practică reduce complexitatea și valoarea vieții umane la simple aparențe și presupuneri și desconsideră experiențele personale și drepturile individuale. 

Persoanele vizate de transvestigări pot suferi consecințe psihologice semnificative, cum am arătat mai sus, cauzând stres, anxietate și scăderea stimei de sine. Atunci când cineva este constant analizat și pus sub semnul întrebării, acest lucru va duce la deteriorarea sănătății mentale. Aceste speculații creează un mediu social opresiv în care indivizii se simt nesiguri, supravegheați și judecați, ceea ce afectează negativ nu doar pe cei direct implicați, ci și comunitatea largă. 

Transvestigările contracarează eforturile de promovare a drepturilor și egalității pentru persoanele LGBTQ+, perpetuând ideea că diversitatea de gen este ceva de ascuns sau rușinoasă. Acest lucru subminează progresul social către o societate mai incluzivă și tolerantă. Și din aceste cauze, GLAAD, pe bună dreptate, a catalogat transvestigările ca un „hate crime”. 

Nu știu ce loc, timp să pun aici, Cazul „Femeii Umane Adulte cu tatuajul dragon” 
(O transvestigare a impactului asupra non-transgenderilor) 

Un zgomot surd o trezi din reverie. Nu era prima dată când găsea mesaje lăsate sub ușa biroului. De obicei, erau doar facturi sau plângeri de la vecini. Dar de data asta, era ceva diferit. Un bilet scris în grabă cu cerneală care se împrăștia pe margini: „Nu sunt trans, de ce mi-ar păsa?” Tina ridică din sprânceană, observând urmele unei cafele vărsate pe hârtie. „Poate că ar trebui să-ți pese mai mult”, murmură ea cu un zâmbet sarcastic. 

Îmi imaginez acum un strawman care spune: „Nu sunt trans, de ce mi-ar păsa?”. Acordă-mi, te rog, asta, pentru că nu știu cum altfel să fac tranziția. (haha, am zis „tranziția”) 

În primul rând, răspunsul ar fi empatie față de un grup defavorizat de persoane; dar dacă asta nu merge, notează, te rog, cum majoritatea persoanelor numite în acest articol sunt persoane cisgender. 

Transfobia nu afectează doar persoanele trans. 

Persoane cisgender, în special cele din domenii precum divertismentul, sportul sau politica, sunt cele care sunt principalele ținte ale transvestigărilor. Acest tip de hărțuire poate amplifica stigmatizarea legată de gen și de exprimarea de gen, făcându-i pe indivizi să se simtă vulnerabili la judecăți și speculații publice. Faptul că aceste investigații se bazează pe aparențe și pe stereotipuri va pune presiune asupra tuturor de a se conforma unor standarde rigide de gen. 

Transvestigările se bazează pe ideea că există un mod „corect” de a arăta sau de a te comporta ca un bărbat sau ca o femeie. Persoanele cis care nu se conformează acestor stereotipuri (de exemplu, femei cu trăsături mai aspre, sau picioare mai groase sau bărbați cu trăsături mai delicate, ori mai slăbuți) pot fi considerate suspicioase și, prin urmare, devin ținte ale acestor teorii. 

Astfel, persoanele cisgender sunt afectate negativ, deoarece prin întărirea normelor sociale restrictive vor fi și ele percepute ca „anormale” dacă nu se conformează unor așteptări nerealiste de exprimare a genului. 

Transvestigările contribuie la crearea unui climat de frică și neîncredere pentru orice persoană, indiferent de identitatea sa de gen. Oricine poate deveni subiectul unor speculații nefondate. Acest climat poate afecta relațiile interpersonale și percepția publică, având un impact mai larg asupra societății, iar această atmosferă de suspiciune se extinde la întreaga societate, contribuind la o cultură în care oricine poate fi acuzat sau suspectat pe baza unor „dovezi” subiective, nerealiste, absurde și în cele din urmă discriminatorii. 

De asemenea, aceste teorii distrag atenția de la problemele adevărate cu care ne confruntăm în realitate. În loc să se abordeze problemele structurale, cum ar fi discriminarea, inegalitatea de gen și violența, nedreptățile care au loc în zilele noastre, aceste teorii conspirative mută focusul către speculații inutile, dar mai important, dăunătoare. 

Pe scurt, transfobia nu este doar o problemă pentru persoanele trans, ci afectează societatea în ansamblu, inclusiv persoanele cis, prin perpetuarea unui mediu ostil și intolerant pentru toată lumea. 

… Cazul „Un studiu în degenerare” 
(Concluziile din Transville) 

Acest fenomen, absurd, al transvestigărilor subliniază importanța unei informări critice și a verificării surselor pentru a preveni răspândirea dezinformării și a teoriilor nefondate și ar trebui să ne arate că toți trebuie să luptăm împotriva sistemelor de opresiune, pentru că ura, chiar dacă este îndreptată spre o anumită categorie de oameni, are întotdeauna tendința să afecteze pe toată lumea. 

Tina-și trânti dosarul pe birou, mâinile i se odihniră pe coapse, simțindu-se ușurată că în sfârșit ajunsese la capătul acestei investigații interminabile.

Își scoase revolverul roz, lăsându-l cu grijă pe birou, și se aplecă asupra teancului de dosare închise. Părea că fiecare pagină, fiecare linie, era o piesă dintr-un puzzle uriaș care dezvăluia un peisaj întunecat de dezinformare și prejudecăți. 

În timp ce lumina slabă a biroului îi scotea în evidență trăsăturile obosite, Tina reflectă asupra unei lecții dureroase. Într-o lume unde faptele sunt distorsionate și adevărul este adesea îngropat sub grămezi de speculații, oamenii pierd din vedere esențialul. Însă, chiar și în cele mai întunecate colțuri ale internetului, ca (X) Twitter, speranța pentru un dialog bazat pe respect și fapte nu moare niciodată. Se uită cu jind la sticlele de rosé goale din gunoi și-și problematiză „oare când mai bagă reducere la Lidl?” 

Aida (@1999duck) cu care colaborez de la începutul Tina Trans-Lucidă și care a realizat toate ilustrațiile de pe acest blog și-a lansat propriul website conținând portofoliul ei de digital și traditional art, plus câteva surprize pe ici-colo. Dacă îți plac ilustrațiile din articolele mele, îți recomand cu căldură să vizitezi site-ul 1999duck.com pentru o doză de artă mișto!