I’m the mafia (ma-ma-ma-ma-mafia-ya)  

(We do it like a mafia) 링딩딩딩딩딩 

– ITZY

Acronimul și formele lui 

LGBTQ+ este un acronim care reprezintă lesbiene, gay, bisexuali, transgender și Q poate reprezenta atât queer cât și questioning, în timp ce „+” reprezintă un spectru larg de alte identități de gen și sexualități care nu au un loc în acronim. 

LGBTQ+ nu este singura versiune a acronimului utilizată astăzi. O altă versiune populară este LGBTQIA+, unde I reprezintă intersex, iar A reprezintă asexualitatea. Acestea sunt doar două dintre numeroasele versiuni pe care le poți întâlni în zilele noastre. 

Lumea critică deseori acronimul datorită extinderii sale constante cu noi litere (sau cifre). 

Simt că ar trebui să clarific că scopul extinderii acronimului este nobil. Este nobil deoarece este o încercare de a găsi un termen care să îi includă pe toți cei care nu se identifică cu normele de gen și sexualitate. Numeroasele noi litere care devin parte a acronimului sunt noile etichete pe care comunitatea dorește să le recunoască și să facă loc pentru ele.  

Și nu cred că literele servesc doar scopul de a face oamenii să se simtă incluși în comunitate, ci îndeplinesc o funcție importantă atunci când se întâlnesc cu persoane din afara comunității. 

A avea propria identitate recunoscută printr-o etichetă îți oferă posibilitatea de a răspunde la întrebarea: „ce ești?”. Dacă tu, o persoană pansexuală, de exemplu, încerci să explici unei persoane cisgen, heterosexuale (cishet) într-o conversație că ești atras de oameni indiferent de genul lor, ei ar putea să te numească bisexual, ceea ce tu ai putea dori să negi și să spui că ești pansexual. Această etichetă cu care te identifici și în jurul căreia există o comunitate ajută în comunicare.  

Astfel, ideea nu este doar că e important să ai o comunitate în care te poți regăsi, ci și că această comunitate are nevoie de etichete și linii clare între ele, astfel încât lumea normativă cishet să poată înțelege cum te identifici. Spuneam în articolul despre sexualitate că etichetele nu mă interesează în mod deosebit, dar că ele sunt utile când vine vorba de relaționarea și comunicarea cu alte persoane. 

Posibilitatea de a le spune oamenilor exact ce ești, folosind o etichetă, este un mecanism de recunoaștere care acționează ca un mecanism de sprijin atunci când întâlnești persoane care nu au o înțelegere concretă a sexualității sau a identității de gen. Totuși, etichetele nu sunt totul. Poate să fie important pentru tine să „porți o etichetă”, sau poate să nu fie. Dar trebuie să recunoaștem că etichetele sunt un mod de a face comunicarea mai simplă. 

Dar, revenind la literele ce formează acronimul, termenii pansexual, omnisexual, fluid și queer-identificat sunt considerați parte componentă a termenului umbrelă bisexual (și, prin urmare, sunt considerați parte a comunității bisexuale). Unii folosesc LGBT+ pentru a însemna „LGBT și comunități conexe”. Alte variante pot include un U pentru „unsure” (nesigur); un C pentru „curious”; un alt T pentru „transvestite” (travestit); un TS, sau 2S pentru persoanele „two-spirit” (un termen folosit de unii membri ai comunităților indigene din America de Nord pentru a descrie o persoană care înglobează atât trăsături masculine, cât și feminine, sau care are un rol social distinct care combină elemente din ambele genuri); sau un SA pentru „straight allies” (aliați heterosexuali). 

Unii pot adăuga și un P pentru „polyamorous” (poliamoros), sau „pangender”, un H pentru „HIV-affected” (afectat de HIV) sau un O pentru „other” (altele). Acronimul LGBTIH este folosit în India pentru a include identitatea de gen hijra și subcultura asociată. 

De asemenea, A poate reprezenta asexual, cât și aromantic, de obicei grupate împreună sub denumirea de a-spec, împreună cu agender. 

Critică 

Abrevierile mai lungi sunt criticate ca fiind confuze sau greu de manevrat (cel mai lung pe care l-am văzut folosit este LGBTQQIP2SAA), uneori fiind denumite „ciorbă/supă de litere” și ridiculizate cu etichete precum LGBTQWERTY, LGBTQXYZ și mafia alfabetului. 

Să folosești LGBTQWERTY, sau LGBTQXYZ este cringe. Folosirea acestor termeni ridiculizează și minimizează identitățile și experiențele reale ale persoanelor din comunitatea LGBTQIA+. Acest lucru transmite un mesaj de lipsă de respect și de invalidare a acestor identități, ceea ce poate fi extrem de dureros și dăunător pentru cei afectați, oricât de amuzant ți s-ar părea ție. 

Ridiculizarea acronimului contribuie la marginalizarea și stigmatizarea persoanelor din comunitate. Folosind una dintre cele 2, sau o variațiune a lor, poate avea efectul de a arăta membrilor comunității că identitățile lor sunt de râs sau de disprețuit, perpetuând astfel prejudecăți și discriminare. Și nu vrei să continui lanțul prejudecăților și discriminării. Crede-mă, nu vrei. 

Alphabet mafia (mafia alfabetului) 

Etimologia termenului „mafia alfabetului” este pierdută timpului. Unii membri LGBTQ susțin că termenul a apărut în interiorul comunității, și este colocvial folosit pentru a descrie comunitatea LGBTQ+ într-un mod ușor ironic sau umoristic. 

Termenul poate fi folosit în principal pe rețelele sociale și în conversații informale pentru a sublinia diversitatea și complexitatea comunității. Este adesea folosit de membrii comunității LGBTQ+ pentru a-și exprima solidaritatea și apartenența, dar și pentru a sublinia faptul că fiecare identitate are un loc în această „mafie” inclusivă.  

Ceea ce este OK. E OK. Serios, e OK. E… OK. 

Atenție! Opinie personală în curs! Personal nu folosesc acest termen pentru că nu-mi place romanticizarea crimei organizate. Mafia este o organizație reală care utilizează violența pentru a-și menține puterea și controlul asupra teritoriilor și afacerilor lor, sunt implicate în diverse activități ilegale, printre ele: traficul de droguri, extorcare și omucidere. 

Dar, dacă ești o persoană queer și folosești acest termen, sigur, fă-o. N-am nicio problemă cu asta, cât timp intențiile din spatele folosirii sunt pure. 

Dacă ești cishet, poți să-l folosești, dar te voi judeca. Și-ți explic de ce: 

Cealaltă etimologie posibilă a termenului „Alphabet Mafia”, vine de la homofobi și transfobi, și este folosită pentru ridiculizarea și demonizarea persoanelor LGBTQ+. Este folosit în mod negativ sau peiorativ cu intenția să discrediteze, să marginalizeze comunitatea. 

Astfel, unele persoane sau grupuri folosesc termenul pentru a-și exprima opoziția față de drepturile și recunoașterea legală a persoanelor LGBTQ+. O astfel de folosire include atitudini homofobe și transfobe, iar persoanele care îl folosesc, îi desconsideră și îi devalorizează pe cei care nu se conformează normelor tradiționale de gen și sexualitate. 

O altă categorie de oameni care folosesc termenul într-un mod peiorativ, include indivizi care chiar cred că persoanele, sau grupurile LGBTQIA+ dețin putere reală și greutate în sistemele de putere contemporane, cunoscută și sub numele de „teoria influenței LGBTQIA+”. Este, evident, o exagerare și o denaturare a realității. 

Există câteva motive pentru care această percepție apare și se propagă: 

Într-adevăr, în ultimele decenii, persoanele LGBTQIA+ au câștigat mai multă vizibilitate în media, politică și cultură. Această vizibilitate crescută poate crea impresia că avem mai multă putere decât avem în realitate. Vizibilitatea sporită nu se traduce în influență politică sau economică semnificativă. 

Câteva țări și regiuni au adoptat în ultima perioadă legislații care protejează drepturile persoanelor LGBTQIA+, cum ar fi căsătoria între persoane de același sex și protecția împotriva discriminării. Aceste realizări, deși semnificative pentru comunitate, sunt adesea interpretate într-un mod exagerat ca fiind semne ale unei influențe sociale și politice disproporționate. 

Da, câteva persoane LGBTQIA+ au ajuns în poziții de putere sau influență, cum ar fi politicieni, activiști sau celebrități. Însă, este important de ținut minte că acestea sunt exemple izolate; dar ele sunt adesea folosite pentru a generaliza și a susține ideea că întreaga comunitate are putere semnificativă. Nu avem. 

Există și retorica alarmistă care susține că persoanele LGBTQIA+ controlează educația, mass-media sau politica. Acesta este un model de „fear-mongering” pentru a stârni frica și opoziția față de persoanele non-conformiste. 

Anumite grupuri și indivizi perpetuează teorii ale conspirației care susțin că persoanele LGBTQIA+ fac parte dintr-o agendă secretă pentru a controla societatea. „The Gay Agenda”, sau „The Trans Agenda”. Aceste teorii sunt nefondate și bazate pe prejudecăți, dar pot avea un impact semnificativ asupra percepției publice și a rezistenței, sau opoziției, uneori violente la existența LGBTQIAilor. „The Trans Agenda” nu există. Decât la persoanele trans care au fost îndreptate către „journaling” de terapeuții lor. 

Persoanele care promovează ideea de influență disproporționată a comunității LGBTQIA+ ignoră realitățile discriminării, violenței și marginalizării cu care se confruntă această comunitate. Realitatea este că, în multe părți ale lumii, inclusiv în România, persoanele LGBTQIA+ continuă să se confrunte cu obstacole semnificative în ceea ce privește drepturile și siguranța lor. 

Astfel, dacă ești cishet, încearcă să eviți folosirea acestui termen. Și înainte să spui că „muh free speeeeeech”, „wow, much censorship, such cancellation” și „SJWs are trying to cuck me with PC culture”, stai. 

Nu încerc să-ți fac cuckholding. Deși, vrei? Dacă vrei sunt sigură că putem ajunge la un numitor comun. Dar mă abat de la subiect. Revenind. 

Din punctul meu de vedere, cât timp nu faci parte din comunitate folosirea „mafia alfabetului” prezintă similarități cu numindu-mă „travestită degenerată”. 

Uite, eu folosesc „travestită degenerată” când mă refer la mine, inclusiv în articolele de pe blog, pentru că mi se pare amuzant, din mai multe puncte de vedere. De asemenea, nu mă deranjează când prieteni apropiați, pe care-i cunosc bine și știu și intențiile din spatele cuvintelor lor, se referă la mine în felul ăsta. Dar folosirea TD în afara acestor contexte, de persoane cu care n-am ajuns la acest nivel de înțelegere și intimitate, este clar un epitet peiorativ. 

Cred că poți înțelege cum folosirea anumitor cuvinte, ori apelative, este dictată de contextul social în care te afli. Alte exemple pe care ți le pot oferi ar fi apelativele dulci pe care îmi permit să le folosesc cu anumite prietene, precum: „scumpa”, „iubita” și „curvă”. Însă în contextul relaționării cu șeful, cu casiera din Mega, sau cu funcționarul public de la primărie, niciuna dintre acestea nu prea se pretează. Capisci? 

„Reclaiming the slur” (Recuperarea termenilor peiorativi) 

Acțiunea de a prelua sau de a revendica un cuvânt sau un termen care a fost folosit în trecut ca insultă sau ca „slur” împotriva unei anumite grupări sau comunități de către grupurile și comunitățile respective constă în transformarea cuvântului folosit de opresori, într-un simbol de putere, mândrie și identitate pentru grupul respectiv.  

Prin „reclaiming”, grupul încearcă să-și recupereze controlul asupra termenului și să-i schimbe semnificația, folosindu-l pentru a-și exprima apartenența, solidaritatea și identitatea. Această practică poate fi folosită pentru a contracara efectele negative ale discriminării și pentru a submina puterea termenului peiorativ. De aceea, consider că eu pot folosi „travestită degenerată” când mă refer la mine, dar alții nu pot. Adică pot, dar o să-i judec și dau cu biciul glittery numit „backlash”. 

La fel cu „tranny”, sau alți termeni folosiți pentru a dezumaniza persoanele trans. 2 fete trans se pot numi una pe alta „messy tranny”, dacă doresc și sunt ambele de acord cu folosirea cuvântului, dar o persoană cis nu ar trebui să-l folosească din cauza modului în care a fost folosit în trecut și încă este folosit ca o unealtă de demonizare și respingere a umanității indivizilor TRAAAN. Eu, personal, nu voi folosi „tranny”, sau „shemale”, pentru că asta este preferința mea, dar îmi place cum sună „tran” de exemplu.  

Și dacă chiar trebuie să mă „alinți” cumva, spune-mi „fată cuminte”. Da. Nu te opri, repetă. Din nou! 

Știi, câteodată chiar stau și mă gândesc că e posibil ca aceste glumițe să fie percepute ca serioase de unii și că de fapt perpetuez stereotipurile despre persoanele trans. Că fac mai mult rău decât bine. 

Sunt Tina și mă identific ca un stereotip de tipă trans. 

Prezumția de putere și influență a comunității LGBTQ+ 

Cum spuneam mai sus, chiar există persoane care cred cu tărie că există un cabal LGBTQ, o grupare illuminaughty, masoni fabuloooși, cavaleri TRANSplieri care prin influența lor încearcă să distrugă valorile vestice, credințele creștine, familia tradițională! Ca să nu mai zic de transificarea copiilor și bebelușilor! Și nu exagerez, când politicieni din întreaga lume își bazează măcar în parte platformele pe combaterea „amenințării ideologiei de gen”, pe apărarea copiilor, bebelușilor de „confuzia trans” și de „pericolele pronumelor”, în ropote de aplauze, nu pot să nu simt că se aproprie un pericol. 

Există percepția asta că suntem un monolit unit, cu un scop unic declarat. Ceea ce este complet neadevărat. Ca un „insider” pot să-ți spun că nu putem cădea de acord pe majoritatea lucrurilor discutate și dezbătute. Pentru că suntem oameni, exact ca tine, cu opinii, prezumții, valori morale diferite. 

Pentru numele lui Baphomet, nu putem cădea de acord nici măcar pe faptul că șosetele peste genunchi sunt mult mai mișto decât colanții cu buzunare! 

Și uite, pot aprecia utilitatea colanților cu buzunare, nu sunt un monstru, dar nu cred că pot fi comparați cu superioritatea șosetelor peste genunchi. Confortul, căldura, mulțumirea de sine pe care o aduc acestea sunt divine. Sincer nu înțeleg de ce ca societate am decis că doar fetele ar trebui să le poarte. Dați voie bărbaților să simtă exaltarea de a purta șosete peste genunchi! Liberați bărbații! 

(Come at me you degenerate pocketed leggins simping trans-girls! Ăsta este un deal pe care sunt pregătită să mor.) 

Sunt atât de multe voci online și nu numai care dau vina pe George Soros că investește fonduri serioase în „agenda trans”. Pare că de câteva decenii, Soros este în spatele oricărei mișcări puțin progresiste. Lăsați-l pe daddy în pace! 

Și ca să fie clar, nu am primit niciodată bani de la el, nici când mă identificam ca bărbat cishet liberal, activ la proteste, nici acum ca t-grill. Deși, daddy, ai mail-ul meu pe pagina de contact, slide into my DMs king, și-ți trimit IBAN-ul în secunda 2. O să transific pe cine vrei tu, când vrei tu, câți vrei tu, dacă îmi dai bani de operații. (Tina din viitor, recitind aceste rânduri: simt nevoia să adaug că paragraful acesta este satiră și nu reprezintă opiniile reale ale Tinei. Bine, pup, poți citi mai departe, nu mai ai mult.) 

Și da, sunt și câțiva nebuni care cred că ne închinăm la Baphomet, ca zeitate a transgenderilor. Adică, eu o fac, dar asta nu înseamnă că trebuie să generalizăm și să presupunem că toate persoanele traaan fac asta. 

(și acest paragraf este satiră. Tina nu se închină lui Baphy.) 

(um, ba nu e satiră) 

(ba da, taci) 

(ba nu, travestită degenerată) 

(am zis că este satiră, panaramă ce ești) 

(nu) 

(vorbim după ce pleacă cititorii) 

(hmpf…) 

Un comentariu online pe care le-am văzut sub un videoclip cu mesaj extra-transfob și care mi-a rămas întipărit în cortex, dintr-un oarecare motiv spunea: „nu-mi vine să cred cum un grup atât de mic de oameni (n.r. – noi, transies) pot avea putere atât de mare”. Păi, Karen, nu-ți vine să crezi pentru că nu e adevărat, e absurd să crezi că avem ceva putere reală, politică, sau socială, chiar și economică. 

Sunt atât de multe persoane trans care n-au nimic. Literalmente, nimic. Eu sunt un caz privilegiat. Am un loc de muncă cât de cât stabil, cu un venit care-mi permite să trăiesc de la lună la lună și să-mi permit să-mi cumpăr articole de îmbrăcăminte, cărți de Magic, sau jocuri pe Steam și jucării sexuale pentru a alunga singurătatea; am asigurare de sănătate și abonament la o rețea de sănătate privată. Pe deasupra sunt și proprietară (și îndatorată la bancă toată viața, dar sunt proprietară). 

Sunt binecuvântată în comparație cu multe fete trans care la vârste foarte fragede sunt date afară din casă de către părinți, nu își pot găsi un loc de muncă, nu au unde să stea, nu au ce mânca, și toate acestea datorită identității lor de gen și stigmatizării indivizilor trans de către societatea în care trăim. Când zic că nu au nimic, nu e hiperbolic. 

Nu, Karen, „the transies” nu au putere, nu au influență – neîncrederea ta este validă, pentru că este adevărul crunt. Deși unele persoane LGBTQ+ pot avea succes și influență, altele, multe altele se confruntă cu sărăcie, discriminare și opresiune socială. Este important să recunoști că percepția nu reflectă întotdeauna întreaga realitate. 

Ceea ce vezi tu: pe Caitlyn Jenner, Hunter Schafer, Elliot Page, Laverne Cox, surorile Wachowski, YouTuberi și influenceri, da, sunt persoane trans care au atins o anumită celebritate și da, poate părea că toți suntem de succes și avem platforme de comunicare. Dar, ceea ce nu vezi sunt persoanele trans care dorm în cămara unui prieten bine-voitor pentru că nu au altundeva unde. Nu vezi fetele trans care caută noaptea în tomberoanele de la Mc pentru că le roade stomacul. Nu vezi fetele care sunt obligate să apeleze la prostituție pentru a nu muri, literalmente, de foame. 

Deci, nu-mi spune despre puterea și influența „mafiei alfabetului” și „agenda trans”, pentru că habar nu ai despre ce vorbești. Do better, be better!