Transexualul, care-și spune Tina, și-a făcut blog. Bărbatul, care obișnuiește să se travestească și să posteze pe rețelele de socializare posteze* frecvent fotografii în diferite astfel de ipostaze își dorește să aducă o perspectivă autentică asupra vieții unui travestit în societatea românească. Tânărur** travestit vrea să aducă în prim-plan subiecte relevante și să disemineze opinii proprii despre lucrurile care contează pentru acesta. „Femeia” transgender te invită să împărtășești cu el această călătorie. 

Așa ar arăta pagina Despre Mine, de pe acest blog, dacă ar fi scrisă de un jurnalist din România. Incluzând cele două greșeli, pentru că (*)B1TV.ro și (**)Newsweek.ro nu au auzit de proofreading și nici nu-și permit să plătească o licență de Office 365, sau Grammarly, pentru angajații lor, astfel, aceștia trebuie să-și scrie articolele în Notepad, care n-are proofing. Presupun. 

Nu o să mint, deși l-am scris eu, găsesc tot paragraful ăla dezumanizant, lipsit de respect, dezinformator, lipsit de cunoștințe și înțelegere, plin de stereotipuri și senzaționalism, cu un substrat de ură, pe scurt, transfob. 

Context 

După cum știi, în decembrie 2022, am avut momentul realizării că sunt o femeie (fără ghilimele, dragi „jurnaliști”) trans și evident am început să gugăluiesc aspecte ale acestei noi realități. 

Printre rezultatele căutărilor au apărut și primele semne de transfobie din presa românească. Vezi tu, la sfârșitul anului 2022, au avut loc 2 decese tragice a 2 fete trans în Iași, la distanță de o lună și jumătate între ele, Narcisa Vasilica și Mona. 

Gândul, B1 TV, Newsweek, BZI, Vremea Nouă, Știrea de Iași, România TV, ProTV, Kanal D, Ziare.com, Fanatik, DigiFM, Realitatea TV, WOWbiz și multe alte publicații trâmbițau sus și tare că bărbați, care erau travestiți și care își spuneau pe nume de femei au decedat. Misgendering, deadnaming, folosirea formelor masculine ale cuvintelor, TRAVESTIT (care mai și avea apucături să posteze pe Facebook îmbrăcat în femeie) – nu cred că pot exagera impactul pe care l-au avut aceste „articole” asupra mea, fată trans, abia ieșită din ou. Citindu-i pe acești „jurnaliști” am realizat pentru prima oară, cu adevărat, în ce societate mă regăsesc. 

Evident, la un anumit nivel eram conștientă de cât de transfobă este România și înainte, dar atunci am înțeles cu adevărat amploarea sentimentelor anti-trans. Dezamăgirea, tristețea și mai ales anxietatea profundă care m-a apucat, realizând că transfobia în această țară nu vine doar de la câteva mere stricate, ci este un fenomen care este considerat „normal”, care nu este promovat doar de câțiva Gigei pe Facebook, ci de majoritatea „jurnaliștilor” și reprezentanților autorităților, că este una de sistem, nu poate fi exagerată. 

Când am început să mă gândesc la acest articol, în faza de planificare, o primă idee a fost să adun toate articole despre care vorbesc mai sus și apoi articolele despre Rikkie Valerie Kollé, Miss Olanda 2023 și să le bag într-un excel, ca mai apoi să bifez pe fiecare dintre ele de câte ori s-a folosit „bărbat”, „transexual”, deadname, forme masculine ale cuvintelor și așa mai departe, când autorii se refereau la femei transgen. Pe la jumătate m-am oprit pentru că era un exercițiu de futilitate. Mi-am dat seama că nu contează de câte ori s-a scris în felul ăsta despre indivizi trans, de câte ori s-au folosit termeni derogatorii și discriminatorii, că procentual, probabil, peste 90% din publicații au folosit termenul „travestit”, ci contează că majoritatea covârșitoare au scris așa. 

Nu au luat în calcul nici ei, nici autoritățile că Mona se identifica ca femeie, sau că Vasilica trăia de 20 de ani ca femeie, sau că Rikkie și-a început tranziția la 8 ani – ele, pentru ei erau bărbați, sau travestiți, transexuali, sau cel mult „femei” – cu ghilimele. 

Printre singurele articole OK scrise despre cele două tragedii 

Și apoi am dat de articolul Teodorei Munteanu pe Vice. Teodora este primul jurnalist (fără ghilimele) care a scris cu empatie despre cele două fete trans, pe care le cunoștea personal și care a făcut o analiză mult mai bună decât aș putea face eu despre acest subiect. Așa că îți recomand să lecturezi. 

Câteva pasaje care mi se par de interes specific: 

„Într-o discuție telefonică avută cu purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Iași, în care am vrut să aflu informații despre stadiul anchetei, acesta a ținut să menționeze că vorbim despre „un bărbat travestit care a fost găsit intoxicat cu monoxid de carbon”. Practic, a ținut să îmi menționeze că, potrivit definiției, vorbim de un bărbat îmbrăcat în haine de femeie.” 

„Mi-am rugat colegii din presă să corecteze erorile și nu au făcut asta […] Am dat mesaje colegilor din presă și unii precum cei de la Observator și HotNews au corectat măcar titlurile articolelor, în timp ce presa locală, de la care a pornit totul, precum BZI și Ziarul de Iași, a refuzat să modifice informațiile eronate. Ăștia suntem.” 

Astfel, după articolul pătrunzător de pe Vice, am pivotat ideea acestui articol astfel încât să fie o analiză opinie macro a modului în care se scrie în presa din România despre indivizi și identități transgen. 

Macro-Analiză  

Din punctul meu de vedere, „jurnaliștii” români cad în următoarele capcane când vine vorba despre aceste subiecte: 

Se bazează pe stereotipuri și senzaționalism: Aceasta duce la o reprezentare inexactă și distorsionată a experiențelor transgen și contribuie la perpetuarea prejudecăților și a discriminării.  

Au o lipsă completă de cunoștințe și înțelegere: articolele lor reflectă o lipsă de cunoștințe și înțelegere cu privire la experiențele și identitățile transgen. Acest lucru se manifestată prin folosirea incorectă a terminologiei, perpetuarea miturilor și a ideilor greșite și lipsa unei perspective sensibile față de nevoile și drepturile persoanelor transgen. 

Contribuie la perpetuarea prejudecăților și a discriminării unui grup care este oricum printre cele mai discriminate și stigmatizate categorii sociale din România. 

Curs introductiv în degenerare pentru jurnaliști 

Astfel, dragi „jurnaliști”, o să vorbesc direct cu voi: ca să nu mai picați în aceste capcane, o să vă ajut eu, o travestită degenerată, care postează poze postând pe social media postaseră poze postate. Scuze, știu că fraza asta n-are nici un sens, dar, ca să fiu onestă, citindu-vă pe voi am învățat să scriu așa. Vedeți, eu n-am făcut o facultate de jurnalism și deși am început o facultate de litere, m-am lăsat, pentru că sunt femeie, și deci, prin definiție, indecisă. Dar știu să găsesc, să citesc și să înțeleg resursele online. Poate ați chiulit în masă când s-a predat asta. Nu știu, dar folosind aceleași tehnici prin care am dat de articolele voastre pline de ură, dureroase pentru o minoritate vulnerabilă de oameni am găsit următoarele. 

Și o să începem cu ghidul de stil al Associated Press când vine vorba de terminologia pe care trebuie să o folosiți când vorbiți despre gen. 

În primul rând, pentru necunoscători, ghidul de stil al Associated Press (AP) este un set de reguli și norme de redactare folosit de jurnaliști și organizații de presă din întreaga lume pentru a asigura coerență și consistență în scrierea știrilor.  

În ceea ce privește identitatea de gen, AP a implementat anumite guideline-uri menite să promoveze respectul și acuratețea în acoperirea subiectelor legate de persoanele transgender și non-binare. Iată câteva aspecte cheie din acest ghid de stil referitoare la identitatea de gen:   

1. Pronumele și numele: AP vă recomandă să folosiți pronumele preferate de către persoana despre care scrieți și să respectați numele ales de acea persoană. Asta înseamnă că ar trebui să utilizați pronumele corecte de gen (el, ea, ei, ele) și numele preferate de persoanele transgender și non-binare. Cred că te duce capul să extinzi asta și la formele feminine ale cuvintelor, dragă Adrian Costin, și al tău tânărur travestit. 

2. Evitarea Deadnaming-ului: AP vă încurajează, de asemenea, să evitați utilizarea numelor de botez ale unei persoane transgender în articolele voastre – practica este cunoscută sub numele de „deadnaming”. În schimb, voi ar trebui să folosiți numele actual, ales, al persoanei. Dragă Click, nu este nevoie să menționezi numele de botez, deși din cum ai schimbat pronumele și genurile în același articol, înțeleg că ți-e greu să pricepi. 

3. Evitarea prejudecăților și stereotipurilor: sunteți îndrumați să evitați limbajul sau formulările care ar putea perpetua stereotipurile sau prejudecățile împotriva persoanelor transgender și non-binare. Aceasta include evitarea utilizării termenilor jignitori sau discriminatorii și utilizarea unui limbaj neutru din punct de vedere al genului atunci când este posibil. Astfel, dragi Otilia Serescu și Marinela Sârbu nu ar trebui să folosiți „bărbatul, care era travestit”, respectiv „tânărul travestit”. 

4. Respectarea confidențialității: AP subliniază importanța respectării confidențialității persoanelor transgender și non-binare și evitarea expunerii sau relatarea detaliilor inutile despre identitatea lor de gen fără a avea consimțământul lor explicit. Deci, dragă Mirela Ionela Achim, ce treabă are cu povestea spusă, faptul că obișnuia să se travestească și posta pe rețelele de socializare posta frecvent fotografii în diferite astfel de ipostaze? Aceeași întrebare și pentru Carla Adamescu. 

Prin aceste guideline-uri, AP vă propune să promovați o acoperire mai respectuoasă, precisă și sensibilă a subiectelor legate de identitatea de gen și să contribuiți la creșterea înțelegerii și acceptării diversității de gen în societate. 

Și uite, știu că ghidul ăsta a fost publicat în iulie 2023 și o să admit că unii dintre colegii voștri de breaslă au făcut o treabă decentă când au scris despre Rikkie Valerie Kollé, dar în același timp nu pot să nu observ, cum de multe ori, în contextul femeie transgender, femeie a fost trecut între ghilimele. 

Astfel, „jurnaliștilor”, adunați-vă în jurul meu și haideți să descifrăm ce este o femeie transgen, lingvistic, cel puțin. 

Prefixul „trans-” este folosit pentru a indica o schimbare, o trecere de la un stadiu la altul sau o traversare de la un loc la altul. Ca să înțelegeți, iată câteva exemple de folosire a acestui prefix: 

Transatlantic: Se referă la ceva situat de cealaltă parte a oceanului Atlantic. Un zbor transatlantic se referă la un zbor care traversează oceanul Atlantic, de exemplu, unul de la Paris la New York. 

Transport: Desemnează acțiunea de a muta sau a transporta ceva de la un loc la altul. Transportul mărfurilor prin tren sau camion este un exemplu de utilizare a acestui prefix.  

Transversal: Înseamnă să traversezi sau să treci peste ceva. De exemplu, o linie transversală este o linie care intersectează alte linii. Stați liniștiți, nu o dăm în matematică, era doar un exemplu. Știu cât de tare vă sperie caracterele care nu fac parte din cele 31 ale alfabetului. 

Și în chimie, moleculele cu atomi pe părțile opuse sunt numite trans. 

Transgender, sau românescul transgen: O persoană transgender este cineva al cărui gen resimțit nu coincide cu sexul atribuit la naștere. De exemplu, o persoană născută și identificată la naștere ca bărbat, dar care se identifică și trăiește ca femeie, este considerată transgender. 

Astfel, cred că puteți înțelege de ce este redundant (și lipsit de respect) să pui femeie în ghilimele. Faptul că termenul transgen urmează cuvântul femeie, denotă deja că persoana respectivă nu e cis. 

Stați, nu plecați! Nu vorbesc o limbă străină, vă explic acum și ce înseamnă cis. 

Prefixul „cis-” este folosit pentru a indica că ceva este de aceeași parte sau în aceeași zonă. Iată câteva exemple de folosire a acestui prefix:  

Cisatlantic: Se referă la ceva situat de aceeași parte a oceanului Atlantic. De exemplu, un zbor cisatlantic se referă la un zbor care are loc pe aceeași parte a oceanului Atlantic. Dacă zbori de la Philadelphia până la Ottawa, ai avut parte de un zbor cisatlantic. 

Cisalpin: Desemnează regiunile sau teritoriile situate de aceeași parte a Alpilor. De exemplu, regiunile din Italia sau Franța care sunt situate la nord de Alpi sunt considerate cisalpine.  

În chimie, moleculele cu atomi pe aceeași parte sunt cis. 

Cisplatin, de exemplu, este un medicament chimioterapic utilizat în tratamentul cancerului. Este numit astfel datorită structurii sale moleculare. Termenul cis indică poziționarea similară a atomilor de clor pe aceeași parte a moleculei. Astfel, compusul este denumit „cisplatin” pentru a reflecta această configurație specifică a atomilor de clor în raport cu celelalte componente ale moleculei. 

Cisgender: Astfel, o persoană cisgender, sau cisgen este cineva al cărui gen resimțit coincide cu sexul atribuit la naștere. De exemplu, o persoană născută și identificată la naștere ca femeie, care se identifică și trăiește ca femeie, este considerată cisgender. 

Apropo, înțeleg că poate acest prefix vă face să vă gândiți că e cine știe ce „limbaj ideologic”, pentru că atunci când am folosit prima oară termenul cisgen/cisgender, de față cu un grup de prieteni, s-a pufnit în râs.  

Și n-o să mint, m-a supărat un pic. Pentru că locul din care vine pufnetul ăsta, pentru indivizii care-l aud pentru prima oară este: „Auzi, suntem cis! Ha! Eu aș fi zis că suntem normali.” 

Ceea ce dacă stați să analizați un pic mai în detaliu, ca niște jurnaliști adevărați ce sunteți, și urmăriți firul logic, duce la: „Suntem normali, spre deosebire de tine, care ești trans – deci anormală”. Iar anormal, dacă este să ne luăm după DEX, MDN, MDA2 și DLRM, când este folosit despre ființe, denotă infirmități fizice sau psihice. 
 
Și să mă scuzați, dragi „jurnaliști”, dar deși sunt o travestită degenerată, infirmă chiar nu mă pot numi, și atât psihologul, cât și psihiatrul meu confirmă că sunt întreagă la cap. 

Iar până la urma urmei, nu aveți de ce să vă temeți de cis, pentru că la fel ca și trans este un prefix – care vine din latină, și care are în general sensul de „de această parte” sau „de pe aceeași parte”, fiind antonimul lui „de cealaltă parte”, sau trans, după cum cred că v-am demonstrat cu brio mai sus. Nu face decât să denote că vă identificați cu sexul biologic, asignat la naștere. Spre deosebire de travestita de mine. 

Sper că de data asta n-ați mai chiulit și ați băgat la cap. 

Bun, acum că am trecut împreună prin cele mai fundamentale aspecte, pe care ar fi trebuit să le știți, – dar hei, n-am cum să vă judec prea aspru, pentru că și eu, facultatea mi-am petrecut-o mai mult prin baruri – haideți să vă mai învăț niște termeni. 

Ați văzut mai sus termenul deadnaming. Deadnaming-ul se referă la utilizarea numelui de botez al unei persoane transgender (sau non-binară), în locul numelui pe care acea persoană l-a ales sau cu care se identifică în prezent. Este de prost gust să faci asta, și este considerat ofensator și lipsit de respect față de identitatea de gen a persoanei în cauză. Utilizarea deadnaming-ului poate fi traumatizantă și invalidantă pentru persoanele transgender, deoarece poate submina validitatea și autenticitatea identității lor de gen. 

De asemenea, nu vă văd foarte des folosind Stefani Joanne Angelina Germanotta, sau Sean John Combs, când scrieți despre Lady Gaga, respectiv Diddy (sau Puff Daddy, sau P. Diddy, sau Love, sau Brother Love), ci folosiți numele lor de scenă, de cele mai multe ori. Așa că nu înțeleg de unde nevoia de a folosi numele de botez pentru persoanele transgen. Decât dacă vine dintr-o dorință de a arăta cu degetul pe degenerat.  

Coming out – sau ieșirea din dulap, este procesul prin care o persoană își dezvăluie identitatea de gen sau orientarea sexuală altora. Acest proces poate implica discuții cu familia, prietenii sau colegii de muncă și poate fi un moment important în viața unei persoane LGBTQ+. 

Tranziție – procesul prin care o persoană transgender își exprimă și își trăiește identitatea de gen în modul dorit, care poate include modificări fizice, sociale și/sau legate de aspectul exterior. Aceste modificări pot include terapie hormonală, intervenții chirurgicale sau doar schimbări în prezentare, nume, pronumele folosite. 

Disforia de gen – o stare de disconfort sau anxietate profundă asociată cu discrepanța dintre sexul asignat la naștere și identitatea de gen resimțită de o persoană. Această disconfort poate fi fizic, emoțional și social și poate varia în intensitate de la persoană la persoană. 

Egg (ou) – în contextul identității de gen, termenul egg se referă la o persoană care, în mod inconștient sau în negare, începe să exploreze sau să își pună la îndoială identitatea de gen atribuită la naștere. Este un termen folosit în special în comunitatea transgender pentru a descrie pe cineva care este pe cale să își descopere sau să își accepte identitatea de gen, dar încă nu este conștientă de acest lucru sau nu și-a recunoscut încă propriile sentimente și experiențe legate de gen. 

Egg cracking (spargerea oului) se referă la momentul în care o persoană începe să își recunoască sau să își accepte identitatea de gen trans în mod conștient, după perioade de negare sau confuzie. Este o metaforă care sugerează că negarea sau confuzia („coaja”) în jurul identității de gen este spartă sau îndepărtată, permițând persoanei să exploreze și să își accepte mai liber propria identitate de gen. Acest termen este folosit pentru a descrie o etapă în procesul de conștientizare și acceptare a identității de gen trans. 

Boymodding este un termen folosit în comunitatea transgender pentru a descrie comportamentele, prezentările sau modul în care o persoană transmasculină încearcă să se conformeze mai mult stereotipurilor de gen asociate bărbaților sau băieților, în special în ceea ce privește modul de a se purta, de a se îmbrăca sau de a se comporta. De asemenea, o persoană transfeminină poate face boymodding pentru a-și ascunde adevărată identitate de gen când se află în situații sociale, pentru a nu fi arătată cu degetul, discriminată, sau bătută de idioți care țipă la ea că e un travestit. 

Non-binar este o identitate de gen care nu se încadrează în categoriile tradiționale de „bărbat” sau „femeie”. Persoanele non-binare pot simți o combinație de caracteristici de gen sau pot respinge complet conceptele tradiționale de gen binar (bărbat/femeie, pentru cei din spate).  

Genderqueer: Un termen care se referă la o identitate de gen care se încadrează în afara normelor binare de gen, adesea exprimând o identitate de gen fluidă sau variabilă. 

Momentan, cam atât am de zis. Știu că este multă informație, dar am încredere în voi, pentru că sunteți persoane deștepte. Doar ați terminat jurnalismul. Complet. 

Recunosc, am adoptat un ton de superioritate și un pic disprețuitor cu voi, deși știu cum se face „jurnalismul” în România. Am cunoscut oameni care lucrează în presa locală și sunt conștientă că lucrați pe remunerație mizeră. 

Și totuși, parcă nu prea-mi vine să-mi pese, cum nici vouă nu v-a păsat să scrieți articole respectuoase față de niște persoane dintr-o comunitate discriminată și stigmatizată și pe care ați ales să o reprezentați ca pe o adunătură de degenerați. Ați folosit stereotipuri prin care ați continuat un lanț al discriminării sistemice. 

Știți ce? Voi ați ales să fiți „jurnaliști”, pe când niciunul/niciuna dintre noi, nu a ales să fie trans. Ci suntem, pur și simplu. Puteți măcar să încercați să vă faceți treaba decent. Pentru că voi, cumva sunteți norocoșii care puteți să mai scrieți pentru publicațiile voastre, pe când singura voce empatică din presa românească, s-a închis în noiembrie anul trecut. Trist. Și dacă nu vreți să vă îmbunătățiți pe subiecte LGBTQ+, sper ca Etaoin Shrdlu să vă bântuie la fiecare articol.

Acestea fiind spuse, cursul viitor va fi despre funcțiile limbii. Să nu întârziați. 
 
(S-ar putea să învățați ceva despre oral.)